Refuzul aleatorului

valul-potrivit-la-locul-potrivit

Facand o scurta recapitulare, asa, de dupa-amiaza, a majoritatii obsesiilor pe care le intalnim in jurul nostru (sau de care suferim si noi impreuna cu semenii nostrii) m-am oprit la una care este, cred eu, responsabila in mare parte de felul in care arata lumea azi, cu bunele si relele ei. Majoritatea oamenilor refuza sa accepte existenta aleatorului. Totul trebuie sa aiba o explicatie si o cauzalitate bine intemeiata si usor de inteles. Nimic nu e intamplator, totul face parte din variete scheme si planuri ale unor entitati mai puternice decat noi care fie ne pastoresc intelept fie vor sa ne distruga. Si de aici apar toate religiile lumii, incluzand aici teorii ale conspiratiei, extraterestrii, societati secrete atotputernice si altele.

Eu pe de alta parte accept aleatorul. Accept ideea ca daca imi rupeam o mana la 7 ani viata mea ar fi aratat cu totul altfel acum. Recapituland toate marile decizii care mi-au determinat viata gasesc in fiecare caz cel putin un moment in care lucrurile ar fi putut sa ia cu totul alta turnura printr-o simpla intamplare. Cred ca asta e valabil la toata lumea. Cred ca un exercitiu de sinceritate va aduce pe oricine in situatia de a recunoaste acelasi lucru. Acum multi ani a cazut un ghiveci extrem de mare de pe un balcon la 2m de mine care ma oprisem sa ma uit intr-o vitrina cu 2 sec inainte. Din intamplare a cazut, din intamplare m-am oprit. Putea sa nu cada. Puteam sa nu ma opresc. Puteam sa nu fiu acolo de loc. Persoana care tinea pe balcon acel ghiveci imens ar fi putut sa nu se mute acolo ci la parter. Sau ar fi putut sa aiba o boala in copilarie care sa o faca alergica la plante, polen, mai stiu eu ce. Majoritatea celor carora le-am povestit intamplarea de mai sus au luat o fata atot-cunoscatoare si mi-au zis “Stai linistit ca nimic nu e intamplator”.

Este dificil sa accepti ca viata ta, atat de importanta si de pretioasa se poate termina intr-o fractiune de secunda fara vina nimanui. Pur si simplu din intamplare. Este dificil sa accepti ca poti sa treci de la agonie la extaz, de la bogatie la saracie foarte rapid si fara vina nimanui. Cineva trebuie sa determine asta. Dumnezeu, Diavolul, Budha, Allah, extraterestrii, guvernul american, francmasoneria, Leonardo da Vinci, nu conteaza. Trebuie sa fie cineva acolo care sa aiba un motiv si nu asa, orice motiv ci unul al dracului de important (tu devenind parte din el).

Este dificil sa accepti ca multe din realizarile cu care te mandresti se bazeaza pe noroc. Pe intamplare. Exista o lista lunga de citate celebre care se ocupa de chestia asta si care sunt utilizate mereu. Nu acceptam coincidenta. Daca ni se intampla ceva bun se intampla exclusiv datorita calitatilor noastre. Daca se intampla ceva rau se intampla pentru ca e parte dintr-un plan mai mare in care am nimerit, nu intamplator.

Relaxati-va oameni buni. Aleatorul exista. E acolo. Si la bine si la rau. Tot ce se poate face e sa incercam diverse lucruri cat putem noi de bine. Si sa ne rugam la Dumnezeu. Sau la extraterestrii. Sau la cea de-a 7-a reincarnare a lui Leonardo da Vinci.

Published
Categorized as Blog

3 comments

  1. Sorin, sunt frustrata ca sunt limitata la a comenta in scris. mult mai usor si mai placut evident, ar fi fost sa fi stat pe o terasa cu ceva in paharele din fata noastra. nu se poate, nu se poate. asa ca pun doar a mica intrebare care ma roade. tu vezi vreo diferenta intre “noroc” si “intamplare fericita?” intreb asta pentru ca foloseti cuvantul in textu de sus si m-am innecat in el. nu cred in noroc dar cred intr-o intamplare fericita e un statement valabit?

  2. Vad ca ai citit ceva 🙂 Norocul exista, indiferent cum l-ai numi dar el e doar o potentialitate, nu o chestie definitiva. Depinde si ce faci cu el. Eu asa as defini chestia asta de fapt, intamplarea fericita e ceea ce se intampla, ea poate sa se transforme in ceva mai mult daca tu, cea caruia i se intampla, stii ce sa faci cu ea, esti pregatita pentru aparitia acelui element neasteptat in viata ta. Daca da, atunci poti sa ii zici noroc.

  3. mda..citesc. ma amuz ca ma gandesc sa intru sa mai citesc o pagina dupe care aman. nu de alta dar imi e ca le termin si dupa aia ce fac? o sa vin sa trag de tine sa mai postezi.:)
    semn caimi e tare dor de voi si de conversatiile cu voi.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *