Doamna Asan

asan

Doamna Asan era oarecum bunica unui fost coleg de-al meu de scoala generala. Nu mi-a fost niciodata clar daca era cu adevarat bunica si eram mult prea mic pentru a ma interesa astfel de detalii. Nu imi amintesc exact care anume a fost pozitia ei in familia Asan (familie care a avut primul automobil din Romania) dar a fost prima doamna adevarata pe care am vazut-o. Diferenta dintre ea si celelalte bunici/mame era enorma. In detalii. In modul in care mergea, vorbea, zambea, se uita sever, orice. Enorma. Imi e imposibil sa descriu.

Doamna Asan era intotdeauna prima la spalat geamuri in clasa, la cusut huse pentru banci, la spalat pe jos, in timp ce celelalte mame din prima generatie partial incaltata strambau din nas. Li se parea ca e sub demnitatea lor. Doamna Asan nu parea sa gaseasca absolut nimic sub demnitatea ei, desi diferenta dintre viata pe care o avusese inainte de razboi si cea pe care o avea cand eram eu in scoala generala era imensa si, teoretic, orice ar fi trebuit sa fie sub demnitatea ei.

Mi-am adus aminte de doamna Asan pentru ca in ultima vreme intalnesc din ce in ce mai multi oameni care stramba din nas la diverse activitati, considerandu-le sub demnitatea lor. Romania s-a umplut de duci inchipuiti, conti imaginari si baroni falsi. In fata oricarei activitati, primul lucru pe care il face oricine e sa evalueze rapid cum ii afecteaza demnitatea si respectul de sine. Si, evident, majoritatea activitatilor se regasesc sub baremul minim.

Din ce in ce mai multe figuri pline de scarba ori de cate ori vine vorba de munca. In aceasta mare familie princiara in care suntem toti altete si printese, nimeni nu mai spala geamuri. Cum dracu sa speli geamuri cand ai sange albastru? Cu picatele rosii?

Sa ne fie rusine oameni buni. Sa ne fie rusine. Cine ne credem? De ce suntem cu nasul pe sus? De ce nu recunoastem ca suntem pur si simplu lenesi ca niste chiloti intinsi pe sfoara si ca incercam tot ce putem pentru a nu munci? De ce nu recunoastem ca pur si simplu ne e lene sa facem orice si ca avem pretentia sa fim tinuti in viata doar pentru imaginara noastra valoare inestimabila? Ce-are daca spalam un geam? Daca montam un birou? Se moare din asta?

Published
Categorized as Blog

2 comments

  1. In sfarsit un comentariu legat de o poza 🙂 Poza e facuta langa un sat numit Sân Paul, undeva pe langa Huedin.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *