Tocilarii realitatii

_DSC4409

E plina lumea de realitate. Oricine urmareste cantitati industriale de stiri, citeste bloguri care au priza la realitate, urmareste reality-show-uri. Nimeni nu e interesat de altceva, orice lucru, oricat de neinsemnat trebuie sa fie “legat de realitate”. Trebuie sa fim la curent cu ce se intampla. Trebuie sa absorbim toate amanuntele oricat de nesemnificative ale oricarui caz. Pana si pornografia a luat-o razna, in loc sa se uite lumea la profesionisti bine dotati si care stiu ce fac prefera sa se uite la caraghiosi care isi descopera reciproc locatia organelor sexuale in fata unui webcam. Dar, aia sunt “reali”. Nu e nimic filtrat, nu e nimic regizat, nimeni nu a pus luminile ca la carte, e realitate.

Traim cu iluzia ca acumularea cantitativa declanseaza obligatoriu saltul calitativ. Daca vedem suficient de multe crampeie de realitate, la un moment dat, speram noi, vom incepe sa fim intelepti. Vom incepe sa intelegem lumea. Pur si simplu, prin miracol, dupa cea de-a 100000-a stire, ne vom trezi dimineata savanti.

De parca meteorologii prezic vremea uitandu-se la mii de buletine de stiri. De parca luptatorii de arte martiale se antreneaza exclusiv in fata televizorului, uitandu-se la filme cu Jackie Chan, sau (ca alea sunt regizate fir-ar mama lor a dracului) la batai de cartier filmate cu telefonul. De parca pilotii de formula 1 invata sa conduca uitandu-se la mii de clipuri cu accidente de pe YouTube.

Sigur, nu trebuie sa traim complet izolati de lume. Trebuie sa avem informatii, trebuie sa mai aflam cate ceva din ce se intampla in jurul nostru. Dar ideea ca numai aceste informatii ne duc la vreo forma de intelegere este profund falsa. Pentru ca ceea ce vedem noi sunt crampeie, proiectii, nu vedem niciodata tot adevarul. Suntem ca in celebra parabola cu orbii care incearca sa descrie un elefant, unul pipaie piciorul si zice ca elefantu e ca o coloana groasa, altul trompa si zice ca e ca un sarpe si asa mai departe. Pentru a afla exact cum arata elefantul e nevoie de doua lucruri: acumularea de informatie si metoda de cercetare a realitatii. Sau, si mai simplu, mai eficient si mai normal, sa intrebi pe unul care a facut deja asta. Sa citesti o carte despre asta, sau mai multe. Sa vezi niste filme pe tema asta, de-alea scarboase, regizate, in care niste oameni mult mai informati decat tine s-au chinuit sa prezinte lucrurile astfel incat tu sa le poti pricepe.

De cateva mii de ani incoace, oamenii se muncesc sa lase mai departe ceea ce afla. Pentru ca urmasii lor sa nu o ia de la capat. Sa avanseze. Si am avansat binisor, pana am ajuns in epoca asta in care refuzam sa o mai facem. In care fiecare din noi nu traieste decat din experientele lui directe. Adica din realitate. Nu din carti. Cartile sunt pentru tocilari. Stiti ceva oameni buni? Obsesia asta a realitatii seamana cu invatatul pe dinafara a formulelor matematice fara nici cea mai mica incercare de a le intelege. Noi suntem de fapt adevaratii tocilari, nu cei care citesc cartile. Noi acumulam crampeie de viata fara legatura intre ele, vazute la televizor sau citite pe internet. Si credem ca suntem buni. Ca suntem in contact cu lumea. Cu realitatea.

Published
Categorized as Blog

2 comments

  1. citind articolul tau nu am putut sa nu ma raportez la noua campanie Poiana, care ia locul pestisorului auriu si iti indeplineste dorintele. Tot Bucurestiul (presupun ca si celelalte orase) e impanzit de panouri cu pozele unor sinistri care-si doresc diverse lucruri… sa vada NY, sa invete sa cante la nush ce instrument si tot asa. Desi ideea campaniei e sa ne prezinte oameni “reali”, pe mine, cel putin, nu ma face decat sa ma oripilez la vederea lor. Pentru ca atunci cand ma uit la o reclama, ma astept sa vad ceva iesit din comun sau macar bine facut, si nu niste portrete hidoase ale unor oameni ciudati.

  2. Da, si asta e adevarat, ma gandeam sa scriu un articol pe tema asta, realitatea a devenit o scuza pentru a scoate la iveala toate mizeria umana. Asa devine nu numai inutila dar si periculoasa pentru ca da impresia ca lumea e formata numai din ciurucuri.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *