Ceea ce toata lumea stie…

ziar

Observ ca mai toate editorialele incep sau contin la un moment dat sintagma “nu mai e o noutate pentru nimeni ca…” sau “toata lumea s-a lamurit deja ca…”. In cazul articolelor de ziar, care se citesc in diagonala, daca ceva de genul asta se observa, sunt sanse mari sa se faca abuz. O cautare pe Google dupa fraza “nu mai este o noutate pentru nimeni” returneaza 153.000 de rezultate. O fi mult, o fi putin… “Toata lumea s-a lamurit ca” returneaza doar 16000 de rezultate ceea ce ne arata propensiunea romanului catre stil, “toata lumea s-a lamurit ca” fiind varianta mai proletara, mai putin spectaculoasa.

Dincolo de problemele de stil, folosirea cu asupra de masura a acestei sintagme imi aduce aminte de vremuri de mult trecute si de retorica sedintelor de partid in care fiecare opinie trebuia precedata de ceva de genul asta. Aceasta sintagma nu pozitioneaza vorbitorul (sau editorialistul) ca pe o autoritate in materie, dimpotriva, el nu este decat o portavoce a poporului, el nu face decat sa spuna unele lucruri care sunt cunoscute de toata lumea. Vorbitorul (sau scriitorul) refuza pe de-o parte pozitia de “om care stie” iar pe de alta parte nu are chef sa aduca argumente reci (cifre, statistici, referinte) la ceea ce vrea sa sustina. Omul se ascunde in spatele poporului, el nu face altceva decat sa dea glas unor lucruri care sunt deja intrate in zona bunului simt colectiv. Daca spune o tampenie, nu e el de vina, e si el parte dintr-o confuzie generala.

Nu e de mirare ca oamenii nu prea mai au chef sa citeasca aceste texte. De ce sa citeasca ceva ce stiu deja? E aproape instinctual si mi se intampla si mie, daca nimeresc un articol care incepe in felul acesta sa trec repede mai departe. Nu mai e o noutate pentru nimeni, nici pentru mine, iar eu caut ceva care sa fie o noutate pentru mine. Si daca e doar retorica, e prea des folosita si ma calca pe nervi.

Published
Categorized as Blog

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *