Si cu dansa’n’transa si cu sufletu in rai

_DSC0386

De ani si ani privesc mirat felul in care majoritatea oamenilor refuza publicitatea. Fiecare face eforturi disperate sa nu vada reclame pe site-uri, muta canalul la tv cand incepe publicitatea, arunca fluturasii primiti prin posta fara sa-i citeasca.

Acum 50 de mii de ani, oamenii faceau schimb de obiecte. “Imi dai mie lemnele alea de foc?” “Ti le dau daca imi dai in schimb pana aia frumoasa de la palarie”. La un moment dat a aparut a treia roata la caruta. Aurul de exemplu. “Ce vrei pe lemnele alea de foc?” “1Kg de aur”. “Hai frate, 1 kg de aur? Esti nebun?” “Bine, 800 de grame. Da incoace, ia lemnele”. “Cat vrei pe pana de la palarie?” “800 de grame de aur”. “Du-te frate la plimbare, ma duc la vecinu ca da mai ieftin”.

Publicitatea este pentru televiziune, internet, reviste, ziare ceea ce banii au fost pentru economie, o metoda indirecta de a plati ceea ce unii oameni fac iar noua ne place sa vedem/citim. E destul de simplu si sunt convins ca toata lumea intelege asta. De ce unii oameni (majoritatea) refuza atunci publicitatea? De ce nu se uita la bannere pe site-uri? De ce muta canalul la TV? Aici vine partea interesanta care se exprima printr-un cuvant simplu: egoism. Sa faca altii. Sa se uite altii. Sa dea altii click pe bannere. Sa raspunda altii la chestionare prin telefon. Nu eu. Sunt destul de multi fraieri pe lumea asta. Eu sunt prea valoros. Eu am voie.

Citesc cateva bloguri. Unele cu trafic mare. Din cand in cand mai apare ceea ce cititorii lor par sa creada ca e un articol platit. Si probabil ca este. Comentariile taxeaza imediat asta. Nu le convine. Se simt folositi. Ar vrea pe gratis. Nici macar un amarat de articol platit nu au voie oamenii aia sa scrie ca sa-si cumpere si ei ceva dragut. Da, intelegem ca trebuie sa traiasca si ei dar nu s-ar putea sa traiasca altfel? Sa sape un sant, sa planteze un pom, sa spele niste parbrize in intersectie? Si dupa aia sa scrie pe blog exclusiv pentru placerea noastra?

Asta in conditiile in care toate agentiile de publicitate si PR fac toate eforturile. Bannerele sunt din ce in ce mai interesante, apar tot felul de concursuri, oamenii incearca. Nu are importanta. Ad-block, flash block, anti-spam, ne doare pe noi fix in cur. Cum adica sa ii imbogatesc eu pe aia? Daca doamne fereste devin aia milionari? Cu munca mea de a da click?

Efectul imediat al acestei atitudini este cresterea agresivitatii campaniilor. Oamenii trebuie sa isi faca treaba. Fiind unul din primii utilizatori ai e-mailului din Romania (de prin 1991 – 1992, nu mai stiu exact) am asistat la transformarea publicitatii pe e-mail in spam, la scoaterea lui in afara legii, la transformarea lui in fenomen infractional. Privind in urma imi e foarte clar ca asta nu a rezolvat absolut nimic. Dimpotriva.

Si asta pentru ca fiecare din noi se crede prea sus pentru lumea asta mizera in care exista publicitate. Ne pute. Nu ne vindem sufletul. Poate cu ocazia crizei, care, cel putin pentru cateva luni a adus industria de publicitate din Romania aproape in genunchi macar unii oameni au invatat lectia. Desi nu cred. Sa faca altii. Sa se uite altii la reclame. Sa dea altii click pe bannere. Eu vreau doar 100 de posturi tv pe gratis si milioane de site-uri la fel. Ca asa vrea muschiul meu.

Published
Categorized as Blog

7 comments

  1. E o concluzie oarecum simplista, cred. Nu sunt in domeniu, nu practic publicitatea, dar zic ca atitudinea mioritica fata de reclame e cam aceeasi ca si fata de politicieni si parlamentari. N-are legatura cu capra vecinului, ori cu teama ca altii se vor imbogati.
    Are treaba cu factul ca romanului ii ie frica sa nu ia tzeapa. Ori… da-mi voie sa spun… ca a luat suficiente tzepe incat sa i se faca greatza de reclame.
    Tzepe grosiere, nerusinate, facute la meserie, de catre oameni extrem de capabili si profesionisti – care si-au facut treaba bine, cum s-ar zice.
    Adevarat, nu e vina voastra, a profilor meseriasi de marketing – nu voi ati dat tzepele.
    Voi doar le-ati “advertizat”, nu? 🙂

  2. Blegoo, sunt departe de a fi un prof de marketing. Daca eram, nu faceam pledoarie pro-domo. Mai mult, nu am treaba cu marketingul si nici macar nu sunt fan al acestei ocupatii umane (ba chiar pe dos). Am fost geolog si acum ma ocup de computere.

    Teapa iei daca ti-e lene sa judeci. E intr-adevar mult mai simplu sa refuzi tot. Dar nu e corect. Corect e sa te uiti, sa incerci sa judeci cu propriul cap. Romanul ia tzeapa pentru ca spera ca a gasit sfantul Graal. Romanul e putin mai vulnerabil la excrocherii pentru ca vrea sa creada in ele. De altfel, eu nu ma refeream doar la romani in articolul asta, mai toti au o atitudine similara

  3. Ei, mie mi s-a parut adresat romanilor in exclusivitate – deci scuze pentru confuzie.
    Vreau totusi sa adaog ceva: Anume, in strainatate, exista mecanisme de evaluare si monitorizare a reclamelor – daca sunt “micinoase” ori creaza asteptari nerealiste.
    Asta tinde sa pastreze pe cei din industria de publicitate oarecum mai onesti.
    Din ce mi s-a spus, in vest, lumea nu are o problema cu reclamele, chiar sunt privite ca o sursa de informatii de produse ori servicii noi. Lumea chiar se uita, evalueaza, da click, etc.
    N-am idee daca in ro exista asa ceva (nu cred) – dar ar fi un factor de considerat.

    Offtopic: Am citit cu placere toate posturile tale – indiferent ca agreez ori nu cu punctul tau de vedere. Calitatea, forma, sunt mult peste ce e considerat “calitate”.
    Esti sigur ca nu vrei sa consideri a 3-a cariera?
    Editorialist, de exemplu.
    Vorbesc serios, nu fac misto.

  4. @Blegoo, nici o problema, de aia avem comentarii, sa clarificam. In vest depinde putin de mediu. Oamenii mai in varsta nu au o problema, tinerii au. Toate ad-blockurile, popup-blockurile si celelalte au fost facute afara.
    In alta ordine de idei, multumesc mult pentru aprecieri. Nu m-am gandit serios la scris, sincer, chiar si acest blog a aparut mai mult din intamplare si e aici doar de cateva luni. Nu ma simt suficient de conectat la viata reala a tarii (de fapt fac eforturi sa nu fiu foarte conectat) asa ca nu stiu daca as fi bun ca editorialist. Dar, nu m-am dat niciodata inapoi de la nimic asa ca daca apare vreo ocazie, de ce nu? Deocamdata, mi se pare senzational ca sunt oameni care citesc si comenteaza ce scriu eu aici. Imi face o reala placere.

  5. Probabil ca definitia mea de “editorialist bun” nu corespunde cu ce e general acceptat in ro.

    Aprecierea mea se bazeaza pe structura clara a articolelor (tale) lipsite de confuzie ori idei multiple, eleganta frazeologiei, absenta termenilor “populisti”… in fine – chestii de care eu personal nu sunt capabil – dar la care ravnesc sa ajung.
    🙂

  6. @Blogoo, multumesc inca odata, eu cred insa ca ce ai observat tu la mine este (sau ar trebui sa fie) mai degraba un soi de prima etapa pentru a ajunge editorialist. Dupa ce poti sa scrii si sa-ti tii putin ideile in frau, abia atunci incepe greul. In fine… sa vedem 🙂

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *