Rezervare la cacare

_dsc1753

Ieri mi-a venit brusc ideea sa-mi duc copilul cel mare la film. M-am urcat in masina, m-am dus cu o oarecare jena la mall, la Cinema City. Evident, toata lumea era acolo. Am stat la o coada zdravana si, cand am ajuns in fata, mi s-a spus ca la IMAX nu mai sunt bilete pana la 1 ianuarie. Ca au fost rezervate. Si ca dupa 1 ianuarie rezervarea inca nu functioneaza. In sfarsit, nu tineam neaparat sa fie IMAX asa ca am luat bilete la versiunea 3D, si acolo cu ceva dificultate pentru ca si acolo erau rezervate 80% din locuri.

Cum dracu sa faci rezervare la cinema? Cine dracu face rezervare la cinema? De ce? Cinematograful era o chestie lejera la care te duci cand nu ai altceva mai bun de facut. Tot amuzamentul mersului la cinema sta in decizia de moment de a te duce. Mai ales in mall-urile astea in care sunt multe sali, ai chef sa vezi un film, nu stii bine ce vrei, te duci acolo si iti alegi unul care crezi ca ti se potriveste, tie si momentului respectiv.

Cand eram mai tanar ma urcam cu sotia mea in tren si mergeam la Predeal, Sinaia, etc. Fara rezervari, fara planuri, fara desene si scheme pe hartie. Cele mai reusite excursii, cele mai frumoase momente traite de mine au fost de departe cele neprogramate, cele pe care le-am facut in urma unui impuls de moment.

Acum, de cate ori mi se intampla sa vreau sa ma duc la vreo carciuma, sunt speriat de faptul ca e posibil sa nu gasesc loc pentru ca sunt toate rezervate. Si se intampla. De fiecare data ma apuca nervii.

Stiu cum sa devin milionar. O sa construiesc si o sa vand un sistem de rezervare la baia apartamentelor suprapopulate. Am viziunea clara a intregii familii, stand pe canapea, cu laptopurile in brate, dand clickuri peste clickuri pentru a-si rezerva loc la propriul WC. Sa presupunem ca pe unul din membrii familiei il taie cacarea. Repede laptopul, clickety-click, sa vedem cand e liber. A, abia peste o ora e loc de o pisare. Si inca una, peste 2 ore. Hai sa le rezerv si o fac din doua, o jumatate de cacare prima data, a doua jumatate plus stergerea la cur o ora mai tarziu. Plus ca vine si sms pe telefon: Peste 5 minute, cacare!

Imi imaginez outlookul plin de cacari, pisari si dusuri, rezervate cu o saptamana inainte, pentru orice eventualitate. Sa avem control asupra vietii noastre! Nu lasa pe altii sa decida cand te caci si cand faci dus! Fa rezervare! Tu decizi! Cacarea ta e in mainile tale! Acum si cu noul card de fidelitate “PLATINIUM SHITTER” ai o rezervare la IMAX la 10 cacari! Si o rezervare automata la restaurantul preferat la 10 cacari, 20 de pisari si 10 dusuri!

In imagine, prototipul sistemul de rezervari pentru baie, asa cum imi imaginez ca ar trebui sa arate si care va fi afisat la loc de cinste in toate camerele apartamentului.

O treime dintr-o viata

_DSC0216

In 1989, in timpul revolutiei, eram in armata. Intrasem la facultate si statul roman se gandise ca, pentru un viitor student, cel mai bun lucru e sa stea o vreme intr-o unitate militara si sa faca tot felul de aiureli stranii cu scopul declarat de “a-l face barbat”. Urma sa petrec 9 luni de crestere a virilitatii personale cand, aproape pe nepusa masa (cel putin pentru mine) a aparut revolutia.

Nu fara o serie de sperieturi zdravene (slava Domnului nu am tras nici un glont, doar am petrecut cateva ore extrem de tensionate in frig) a trecut si revolutia. Intors acasa, mai repede, dupa doar 6 luni de serviciu militar (asa ii spuneau) am inceput… sa-mi traiesc viata.

Au trecut 20 de ani. Atunci aveam 19 ani. Au trecut mai multi ani de atunci pana acum decat aveam cand au inceput acesti 20 de ani. Romanii au obtinut ceea ce si-au dorit, anume libertatea. Fara sa-si dea seama ca libertatea nu inseamna adevar. Ca libertatea nu inseamna victoria binelui asupra raului. Libertatea nu inseamna razbunare. Libertatea nu inseamna justitie perfecta. Libertatea nu inseamna bunastare. Libertatea nu inseamna satisfactie.

Toti ne doream libertatea in 1989, fara sa stim nimic despre ea. Fara sa intelegem despre ce e vorba. Oamenii erau dispusi sa moara pentru ceva ce nu avusesera niciodata, multi dintre ei, si unii dintre ei nu aveau sa apuce sa aiba vreodata. Atata forta are acest concept care acum pare banal, pe care aproape oricare din noi e dispus sa-l schimbe pe un dram de comoditate. Pe care fiecare din noi il calca in picioare cel putin odata pe zi.

Aproape ca nu exista comentariu pe Internet, emisiune TV, articol in ziar care sa nu exprime, explicit sau nu, dorinta de a interzice cuiva ceva. Uitam ca a fost o vreme cand aceste interdictii functionau din plin si ca nu ne-a placut. Ne facem ca nu pricepem ca e imposibil ca o tara intreaga, revoltata de multitudinea de interdictii, sa fie imbecila. Ca zecile, sutele de mii de oameni care au fost dispusi sa moara (iar unii au si murit) nu puteau fi toti cretini.

Aproape ca nu exista comentariu, emisiune, articol in care sa nu se solicite interventia statului intr-un domeniu sau altul. Uitam cat de putin ne placea cand statul intervenea peste tot si ne planifica viata ca pe a unor vite de abator. Uitam ca au murit oameni, care nu puteau fi toti idioti, pentru ca acest lucru sa se opreasca.

Pentru toti cei care inca asteapta un miracol, pentru toti cei care inca numesc aceasta perioada “tranzitie” asteptand sa se termine, pentru toti cei care asteapta variate tipuri de reparatii si acte de justitie spectaculoase, am o veste proasta. Au trecut 20 de ani, oameni buni. O treime dintr-o viata. Nu mai asteptati inca 20 de ani si incepeti sa va traiti viata pentru ca alta nu veti capata. Nu va mai puneti speranta in alti oameni, cu exceptia voastra. Nu va mai inchinati la icoana vreunui presedinte sau posibil presedinte. Nu mai stati cu nasul lipit de sticla televizorului asteptand sa fie pedepsiti unii sau altii pentru presupusul rau pe care vi l-au facut. Dati drumul la viata. Asa cum e ea. Asa cum se poate. Sunteti liberi sa o faceti iar multi dintre voi aleg sa nu. Si misuna brownian, plini de frustrari ale caror cauze au murit demult. Au trecut 20 de ani. Ganditi-va la numarul asta, care mie imi provoaca fiori reci pe sira spinarii.

Suntem singuri in fata lumii. Si nu ne datoreaza nimeni nimic.

Ce mai face Matusalem?

Vad ca am capatat o provocare de la amicul PAH. Ca orice om normal, primul instinct a fost sa o iau la fuga si sa scap pe usa din dos. Dupa care, nu stiu ce parte perversa a creierului meu a preluat ilicit controlul si iata-ma scriind acest post.

E vorba despre o discutie veche, careia i-au dat glas multi, tineri si nu chiar tineri, in care se afirma ca eforturile acestora sunt zadarnicite de modul conservator in care voteaza batranii Romaniei. Degeaba incercam “noi tinerii” sa formulam un alt viitor, bunicii nostri se opun votand in mod constant PSD-ul, din motive pe care fiecare le interpreteaza in felul lui.

PAH face opinie separata spunand ca oamenii care sunt acum in varsta aveau 40-50 de ani la revolutie, au fost in piata Universitatii, batuti de mineri, ca votul lor nu mai este acelasi cu cel al batranilor de acum 15-20 de ani. Si ma intreaba ce parere am.

Din fericire, este genul de intrebare la care se poate raspunde cu date concrete. Iata aici structura demografica a alegatorilor din turul 1 al alegerilor prezidentiale. Avem asa:

  • 18-34 de ani 32.5% Basescu, 24.6% Geoana, 24.8% Antonescu
  • 35-49 de ani 33.3% Basescu, 28.3% Geoana, 25.4% Antonescu
  • 50-64 de ani 33.4% Basescu, 34.5% Geoana, 19.5% Antonescu
  • peste 63 ani 30.9% Basescu, 43.7% Geoana, 15.3% Antonescu

Aceste cifre spun asa: cu cat creste varsta alegatorilor, cu atat creste procentul d-lui Geoana, cresterea la ultima treapta fiind spectaculoasa, de 9.2%. Mai mult, intre ultima grupa de varsta si prima (18-34, cea mai dinamica, targetul tuturor campaniilor, etc) diferenta este de 19.1%. Enorm. Asta in conditiile in care oamenii aveau si alte optiuni (Antonescu, etc.).

Deci, Matusalem traieste si voteaza. Mai mult, eu cred ca Matusalem nu va disparea niciodata. Impresia mea este ca in grupele 50-64 si chiar 35-49 exista juniori Matusalemi respectiv soimi ai patriei Matusalemi care se pregatesc pentru a umple golul lasat irevocabil de cei din ultima grupa de varsta in momentul in care vor disparea de pe tabele.

Exista voci care afirma ca nu se poate spune asta, datorita lui Basescu. Ca Basescu este un personaj dificil si ca oamenii ceva mai conservatori vor vota tot timpul impotriva unui presedinte care nu are ceea ce ar percepe ei ca fiind “prestanta”. Tocmai de asta vorbim despre rezultatele din turul 1 unde, daca era de dat un vor anti-Basescu, existau variante.

Urmatoarea intrebare pe ordinea de zi este ce anume ar putea face “nepotii” ca “bunicii” sa nu mai voteze PSD? Parerea mea personala e ca nu pot face nimic. Sau nimic semnificativ. Pentru a vedea unde trebuie concentrat efortul, sa urmarim restul graficului, care ne spune ce stiam dintotdeauna, anume, cu cat scade gradul de urbanizare si cel de educatie, cu atat se duc mai multe voturi catre PSD. Ceea ce trebuie “facut” este cresterea gradului de urbanizare si de educare a populatiei. Sa il lasam pe Matusalem sa-si traiasca linistit batranetea si sa-i respectam optiunea conservatoare si sa-i zguduim pe cei care se mai pot schimba.

Cum se face asta in mod concret? Sincer, nu stiu. Si asa mi-am depasit cu mult competentele scriind acest articol. Dar sunt convins ca exista oameni care au idei. Si cred ca procesul este ireversibil (deja stam mult mai bine decat in 1990 cand 85% au votat ion Iliescu).

Paranoia politica paralitica

blogPatriciu

Iar cu politica, nu ma pot abtine. Si am incercat, pe cuvantul meu. Dar degetele scriu aproape singure. Asa ca, iata, vine unul despre nimeni altul decat dl. Patriciu.

Neputinta mea totala de a-l intelege pe Dl Dinu Patriciu pleaca direct de la faptul ca se afla inca aici, in loc sa fie pe o plaja cu nisip fin, la umbra suava a unor palmieri, inconjurat de un grup bine proportionat, multietnic, de femei cu geometrie perfecta, care sa ii indeplineasca orice dorinta.

Din moment ce nu ma duce capul la chestiuni atat de simple, incerc sa nu ma bag in de-alea mai complicate. Dar uite ca, din cand in cand, viata asta curioasa se complica. Si apare politica. La care, cum am mai spus, nu ma pricep deloc. Dar, ca orice cetatean, trebuie sa votez. De ceva ani, citind cu dificultate niste carti, am ajuns la concluzia ca, din toate doctrinele posibile, mie personal mi se potriveste aia liberala. Nu intru in detalii aici ca ar fi culmea sa ma apuc sa fac teoria chibritului.

Cert este ca, in cateva randuri, am pus frumusel stampila pe PNL exclusiv datorita literei L din acronim. Am ignorat cu buna stiinta oamenii care il conduceau, am ignorat declaratiile care uneori erau de-a dreptul socialiste, intelegand ca lucrurile astea dureaza.

Impresia mea este insa ca dl. Patriciu ma urmareste (nu, nu sunt paranoic ). Cum pun si eu stampila pe nenorocitul ala de L, dumnealui se descurca de fiecare data sa-l transforme in PSD. In numele unor scopuri nobile, desigur. Chestia asta, sincer, ma calca pe nervi. Nu mai de departe acu’ aproape doua saptamani, am fost la vot, am pus stampila pe Crin. Nici nu s-a uscat mizeria aia de cerneala pe mizeria aia de buletin de vot ca, brusc, Crin a devenit Geoana. Mai oameni buni. Daca vroiam sa votez cu Geoana, ghiciti ce faceam? Votam cu Geoana! A, da, politica, coalitii, daramam tiranul. Scopuri, cum ar veni, nobile. Dar nu ale mele!

Asa ca trec la subiect:

Domnule Patriciu. Puteti, va rog, sa ne lasati si mie si celor ca mine un partid liberal pe care sa-l putem vota linistiti? Nu vrem unul mare. Vrem unul mic. Unul care insa sa ramana ceea ce este si dupa ce punem noi stampila pe el, ca sa simtim si noi ca ceea ce facem are un sens.

Nu ne place PSD-ul, domnule Patriciu. Mai mult decat atat, nu ne plac mezaliantele interspecii, noi suntem mai putin rafinati, mai din topor, si nu avem mintea suficient de dezvoltata pentru astfel de perversiuni. Preferam ca daca mergem la magazin sa cumparam o paine, ea sa nu se modifice in drum spre casa in altceva. Poate sa se modifice si in icre negre, domnule Patriciu, tot nu e bine. Coerenta e al dracului de importanta. Pe termen scurt, o punga cu caviar obtinuta cu pretul unei paini poate parea o surpriza extraordinara dar pe termen lung creierul nostru se duce dracului.

Asa ca, domnule Patriciu, de ce nu va inscrieti dvs. acolo unde va este locul, in PSD? Luati si trei sferturi din PNL cu dvs. Sau cati vor sa vina. Lasati-ne si noua un partid liberal mic sa ne jucam cu el. Mic, mic de tot, ne multumim cu putin dar putinul ala SA REPREZINTE IN PASTELE MAMII LUI FIX CE SCRIE PE EL.