Paranoia politica paralitica

blogPatriciu

Iar cu politica, nu ma pot abtine. Si am incercat, pe cuvantul meu. Dar degetele scriu aproape singure. Asa ca, iata, vine unul despre nimeni altul decat dl. Patriciu.

Neputinta mea totala de a-l intelege pe Dl Dinu Patriciu pleaca direct de la faptul ca se afla inca aici, in loc sa fie pe o plaja cu nisip fin, la umbra suava a unor palmieri, inconjurat de un grup bine proportionat, multietnic, de femei cu geometrie perfecta, care sa ii indeplineasca orice dorinta.

Din moment ce nu ma duce capul la chestiuni atat de simple, incerc sa nu ma bag in de-alea mai complicate. Dar uite ca, din cand in cand, viata asta curioasa se complica. Si apare politica. La care, cum am mai spus, nu ma pricep deloc. Dar, ca orice cetatean, trebuie sa votez. De ceva ani, citind cu dificultate niste carti, am ajuns la concluzia ca, din toate doctrinele posibile, mie personal mi se potriveste aia liberala. Nu intru in detalii aici ca ar fi culmea sa ma apuc sa fac teoria chibritului.

Cert este ca, in cateva randuri, am pus frumusel stampila pe PNL exclusiv datorita literei L din acronim. Am ignorat cu buna stiinta oamenii care il conduceau, am ignorat declaratiile care uneori erau de-a dreptul socialiste, intelegand ca lucrurile astea dureaza.

Impresia mea este insa ca dl. Patriciu ma urmareste (nu, nu sunt paranoic ). Cum pun si eu stampila pe nenorocitul ala de L, dumnealui se descurca de fiecare data sa-l transforme in PSD. In numele unor scopuri nobile, desigur. Chestia asta, sincer, ma calca pe nervi. Nu mai de departe acu’ aproape doua saptamani, am fost la vot, am pus stampila pe Crin. Nici nu s-a uscat mizeria aia de cerneala pe mizeria aia de buletin de vot ca, brusc, Crin a devenit Geoana. Mai oameni buni. Daca vroiam sa votez cu Geoana, ghiciti ce faceam? Votam cu Geoana! A, da, politica, coalitii, daramam tiranul. Scopuri, cum ar veni, nobile. Dar nu ale mele!

Asa ca trec la subiect:

Domnule Patriciu. Puteti, va rog, sa ne lasati si mie si celor ca mine un partid liberal pe care sa-l putem vota linistiti? Nu vrem unul mare. Vrem unul mic. Unul care insa sa ramana ceea ce este si dupa ce punem noi stampila pe el, ca sa simtim si noi ca ceea ce facem are un sens.

Nu ne place PSD-ul, domnule Patriciu. Mai mult decat atat, nu ne plac mezaliantele interspecii, noi suntem mai putin rafinati, mai din topor, si nu avem mintea suficient de dezvoltata pentru astfel de perversiuni. Preferam ca daca mergem la magazin sa cumparam o paine, ea sa nu se modifice in drum spre casa in altceva. Poate sa se modifice si in icre negre, domnule Patriciu, tot nu e bine. Coerenta e al dracului de importanta. Pe termen scurt, o punga cu caviar obtinuta cu pretul unei paini poate parea o surpriza extraordinara dar pe termen lung creierul nostru se duce dracului.

Asa ca, domnule Patriciu, de ce nu va inscrieti dvs. acolo unde va este locul, in PSD? Luati si trei sferturi din PNL cu dvs. Sau cati vor sa vina. Lasati-ne si noua un partid liberal mic sa ne jucam cu el. Mic, mic de tot, ne multumim cu putin dar putinul ala SA REPREZINTE IN PASTELE MAMII LUI FIX CE SCRIE PE EL.

Published
Categorized as Blog

1 comment

  1. Si Catavencu in tinerete era tira pe langa postul asta:)
    Ej bun dom’ Sorin, pacat mare ca in tara asta oamenii buni sunt printre ultimii care ies la iveala in orice

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *