Lunea neagra

blogiarna

De foarte multi ani, pentru mine, cea mai greu de indurat zi din an este lunea de dupa vacanta de Iarna. Consecinta directa a faptului ca vacanta de iarna a fost intotdeauna vacanta mea preferata. Chiar si acum, dupa ce, conform uzantelor sociale, nu mai sunt de mult timp copil, vacanta de iarna continua sa pastreze un parfum aparte.

Lunea de dupa vacanta de iarna este ziua care pune capat acestei vacante. Efectiv, pentru mine, lunea cu pricina reprezinta inceperea noului an. Ceea ce nu e deloc o veste buna. Trebuie sa o iei de la capat cu multe, dar esti cu un an mai batran, cu un an mai obosit, cu un an mai tocit. Si colac peste pupaza, urmatoarea vacanta de iarna e cumplit de departe.

Ma urmareste de ani de zile o melodie pe care o urasc cu pasiune si care incepe asa “A mai trecut un an prin noi”. Chit ca formularea e destul de interesanta in sine, eu intotdeauna am retinut-o putin altfel: “A mai trecut un an din noi”. S-a mai terminat un pic. A mai curs din nisipul ala care se va termina la un moment dat. Si urmatoarea vacanta de iarna va veni cand va mai fi trecut un an din mine.

Toate eforturile oamenilor de a fi veseli si optimisti in aceasta perioada sunt, pentru mine, hilare. Niciodata nu m-a bucurat trecerea (din ce in ce mai rapida) a timpului. Imi place viata mea. Si ma deranjeaza ca se scurge. Zi de zi, an cu an. Si acest fapt nu imi e niciodata mai clar si mai dureros decat in prima zi de luni a anului.

E adevarat ca imi e mult mai usor sa trec peste aceste zile de cand am copii. Copiii merg invers. La ei, trecerea timpului e in mare masura o veste buna. Cresc, devin din ce in ce mai capabili sa faca diverse lucruri, au propriile lor succese care se rasfrang si asupra ta. Traiesti din ce in ce mai mult prin ei, si asta nu pentru ca esti obligat ci pentru ca e mult mai suportabil.

Published
Categorized as Blog

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *