Give me headhunting, baby

Cand ziceam si eu ca saptamana asta e pe punctul sa treaca fara evenimente majore, pun mana pe un Gandul. Si in el (in gandul adica) vad urmatorul titlu: “Headhunting sentimental. Cum isi gaseste corporatistul sufletul preche“. Nu m-am putut abtine. Ia sa vad si eu, mi-am zis, cum anume isi gaseste miticul si arhetipalul corporatist miticul si arhetipalul suflet pereche. Ceea ce a urmat, oameni buni, nu pot descrie. Am ras intr-un asemenea hal incat am facut febra musculara pana si la calcaie. Cateva citate, in cele ce urmeaza.

“In lumea managerilor de top, şi dragostea se supune unor criterii de eficienţă, viitorul fiind clădit în funcţie de prognozele de performanţă în cuplu stabilite de la bun început”. Hmmm. Mi-a placut asta. “Prognozele de performanta in cuplu”. Oare cum or fi alea? Cu histograme, trenduri? Misto, fratii mei. Dragostea se supune unor criterii de eficienta.

“Cu siguranţă vom vedea un trend crescător al persoanelor care sunt dispuse să apeleze la un profesionist către care să externalizeze căutarea unui partener potrivit pentru o relaţie pe termen lung”. Cuvintele de mai devreme nu sunt copiate dintr-un spectacol de comedie ci apartin unei cucoane care s-a hotarat sa ofere acest serviciu, infiintand o agentie de “headhunting sentimental”.

“De cele mai multe ori, corporatistul sătul de experienţe eşuate năzuieşte la un suflet pereche cu un venit similar, educaţie similară şi pasiuni similare” Corporatistul nu nazuieste, fa. Nazuinta e pentru luzari. Corporatistul are asteptari corespunzatoare realitatilor, dar doreste maximizarea potentialului existent.

“În cazul în care întâlnirea nu a întrunit criteriile solicitate de ambii parteneri, cei doi rămân nişte străini care nu îşi ştiu nici adresa şi nici numărul de telefon. Căutarea sufletului pereche continuă, însă, conform contractului.” Senzational, doamenlor si domnilor. Cautarea sufletului pereche continua conform contractului. Asta e probabil cea mai fabuloasa propozitie pe care am citit-o in ultimii ani. Dintre toate modurile de a muri, nu vad de ce m-ar deranja sa mor de ras.

“”Chimia”, în limbajul corporatiştilor îndrăgostiţi, se referă la acel proces chimic care te face să ţi se aprindă călcâiele când te uiţi la cineva”. Ia te uita, exista un limbaj al corporatistilor indragostiti. Cum o fi? Cum or vorbi ei intre ei corporatistii indragostiti? Oare negociaza? Sau fac poezie cu insertii englezistice?

Ce sa le zic? Succes maxim. Ca eu am de gand sa infiintez firma aia care, conform contractului, sa le futa nevestele periodic. Alea pe care le-a gasit firma de headhunting. Sentimental. Si probabil ca se va numi “Corporate head for corporate people”. Or something.

Published
Categorized as Blog

1 comment

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *