Pa! Pa! Pa, fir-ar ea sa fie de viata!

Oameni buni, iar ma macina spiritul didactic. Am incercat sa rezist, dar nu pot. Asa ca, mai fac un serviciu public, explicand pe intelesul tuturor (sper eu) dedesupturile mai putin intelese ale gestului de a-ti lua la revedere.

Dintotdeauna oamenii isi iau la revedere. E o ocupatie umana mai veche decat politica si prostitutia. Si totusi, dupa atatea zeci de mii de ani, inca exista secrete. Recapitulam aici o serie de probleme inerente acestui gest, laolalta cu solutiile lor, extrem de putin cunoscute.

1. Nu ziceti “bine, pa” in timp ce celalalt om e la mijlocul frazei. Prefaceti-va ca va pasa, pentru 2 secunde. Da, nu conteaza. Da, nu aveti timp. Da, sunteti ocupat/ocupata cu chestii importante, care tin de salvarea universului. Ziceti pa inainte sa inceapa fraza. Nu la jumatate.

2. Nu ziceti “bine, pa” dupa ce vi s-a pus o intrebare. Raspundeti la ea, chiar daca scurt, si ziceti dupa aia.

3. Cel mai important. Mai important decat 1 si 2, mai important decat Revolutia Franceza si decat premiul Nobel. De la primul “pa” si pana la extragerea dvs. completa si definitiva din peisaj trebuie sa treaca maximum 30 de secunde. Nu mai mult. Aproape ca nu exista nimic pe lumea asta mai deranjant (cu posibila exceptie a mortii violente) decat omul care nu se mai da dus. E infiorator, e cumplit, e ingrozitor. Voi muri probabil cu 10 ani mai devreme decat as fi putut din cauza ORELOR pe care le-am petrecut intre primul pa si disparitie.

Nu o mai ardeti! Ati zis pa (sau vi s-a zis pa) carati-va dracului odata sau inchideti telefonul! Dispareti! In maaaximul 30 de secunde!. Orice v-ar trece prin cap sa ziceti dupa “pa” abtineti-va. Daca era important, trebuia sa va concentrati inainte de “pa”.

Published
Categorized as Blog

2 comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *