Forgive si forget

Ma apuca ocazional cate o dorinta de a despica firul in patru. De obicei se declanseaza fara avertisment, in cele mai banale momente. De exemplu, ma uitam la un film si personajul principal ii spune tatalui sau “I was trying to forgive you… or to forget you”. Si brusc mi-am dat seama cat de mult seamana cuvintele astea doua. FOR-GIVE si FOR-GET. La primul dai, la al doilea iei. Cand ierti, dai ceva cuiva. Cand uiti, iei ceva de la cineva. Sunt absolut convins ca nu sunt primul care a observat asta, sunt absolut convins ca exista oameni care au cautat, poate si gasit, motivul pentru care cele doua cuvinte sunt atat de apropiate. Poate e o simpla coincidenta. Poate nu.

Dar nu vreau inca sa aflu. Vreau sa vad cat de mult pot sa “storc” de unul singur din ceea ce deocamdata este pentru mine doar o coincidenta. Ma abtin sa aflu adevarul. E unul dintre cazurile in care adevarul aflat prea repede nu e neaparat un lucru bun. Cel putin in ceea ce ma priveste. Am incercat. De multe ori, am incercat. Sa fug rapid la sursa de informare. Sa ma asigur ca mintea mea nu calatoreste pe drumuri absurde. Ca nu pierd vremea cu presupuneri, ca ma indrept direct si eficient catre lumina adevarului.

Am constatat cu surprindere ca nu ma simt mai bine. Ba chiar, in anumite situatii, eram dezamagit. Adevarul se dovedea mult prea banal. Povestea pe care as fi inventat-o eu ar fi fost mult mai interesanta. Mult mai complicata, mult mai pe placul meu. Am inteles ca sunt momente in care fantezia e mai importanta decat adevarul. Ca e mai important pentru mine sa petrec putin timp doar cu gandurile mele, folosind ca pretext o astfel de observatie, decat sa fug la Google. Am inteles ca daca as incerca in prima secunda sa-mi verific toate ipotezele, ele nu ar avea niciodata timp sa se transforme, sa evolueze, in acord cu personalitatea si cu felul meu de a fi. M-as transforma intr-un dictionar ambulant in care toate definitiile ar fi scrise de altii.

Sunt, iata, situatii in care e mai bine sa intarzii cu tine insuti intr-o poveste decat sa te dizolvi in marea de adevaruri. Atata timp cat nu insisti si nu eviti adevarul in cele din urma. Dar nu inca. Forgive sau forget. Aproape antonime. Cand uiti, iti scoti lucrul respectiv din minte. Cand ierti, il accepti si il tii acolo. Pe de alta parte, ca sa poti uita ceva trebuie sa nu te mai chinuie. Nu poti sa uiti de o durere acuta. Poate ca nu sunt asa diferite unul fata de celalalt. Poate ca trebuie sa uiti putin ca sa poti sa ierti. Sa uiti partile cele mai dureroase, cele care provoaca suferinta acuta. Poate ca trebuie sa ierti ca sa poti uita. Poate ca nu sunt asa diferite unul fata de celalalt, poate ca asemanarea celor doua cuvinte in limba engleza nu e intamplatoare. Poate oamenii chiar au crezut la un moment dat ca sunt aproape acelasi lucru.

Dar atunci cand ierti, dai. Oferi. Rupi ceva din tine, in folosul celui pe care il ierti. Dupa iertare, nu vei mai fii la fel ca inainte. Ceva din tine, ceva care refuza sa accepte ceea ce ai ajuns sa ierti, a trebuit sacrificat, in favoarea iertatului. Iar cand uiti, iei ceva. Faci ceva sa dispara. Ceva nu mai exista pentru tine, si, in felul acesta, poate nici pentru altii.

Sau poate e o simpla coincidenta si elucubratiile mele sunt irelevante. Nu am sa aflu deocamdata, inca nu sunt dispus sa renunt la ele. Dar, la un moment dat, o sa revin si cu “adevarul”. Daca exista.

Published
Categorized as Blog

4 comments

  1. Sunt fan al analizei etimologiei cuvintelor pentru ca imi releva sensurile originale, care in timp, de prea multa utilizare, prin diverse surse umane de comunicare, s-au acoperit de “praful interpretarilor”. Asa ca mi-a placut demersul tau. Trebuie sa recunosc ca m-am gandit si eu, in timp, la apropierea celor doua cuvinte, insa analiza ta m-a facut sa merg mai departe si anume sa vad ca particula comuna a celor doua cuvinte (“FOR”) inseamna, atunci cand este in compunerea unui cuvant (la inceputul lui), “inainte” sau “pre” (vezi: “forsee”). In aceasta lumina, analiza ta ar putea merge mai departe astfel: FORGIVE – “a da inainte” sau chiar “a preda” (pe tine insuti, oare?), iar FORGET – “a primi inainte” sau ” a prelua” (durerea, amintirea in subconstient?). Nu vreau sa analizez mai mult (pentru ca tu o faci foarte bine), ci doar am vrut sa dau o noua perspectiva care sa invite la reflectie.

  2. Razvan, multumesc, Cosmina, forsee are si sensul de a intui, de a prevedea ceva ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca “for” adauga o dimensiune spirituala. Extinzand, forgive si forget pot fi variantele usor metafizice ale darii si luarii.

  3. “Dar nu vreau inca sa aflu”
    Frumos spus.
    Si tot ceea ce ai scris.
    In general oamenii trec pe langa aceste vorbe, nici macar sa se mai si gandeasca la sensuri.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *