Fandango

Ziceam mai demult ca nu-mi place muzica de dans. Minteam, evident, dupa cum o dovedeste si clipul urmator care are la baza un dans spaniol/portughez, numit Fandango. Mai precis, intalnirea dintre muzica spaniola si un compozitor italian numit Luigi Boccherini. Boccherini, un foarte bun violoncelist a ajuns la un moment dat la Madrid unde a fost angajat de un frate de-al regelui.

Ajuns la Madrid si traind acolo ceva vreme, Boccherini a compus multe piese cu o puternica influenta spaniola. Una dintre ele, numita Cvintetul nr. 4 în Re major “Fandango” pentru coarde şi chitară, din care vedeti aici partea a 3-a.

Interpretarea mea preferata, dintre toate cele pe care le-am gasit pe Youtube este una care nu permite embed. Aparent, a fost pusa acolo chiar de catre chitarista care apare in film. Cu scuzele de rigoare, va rog sa dati click pe linkul urmator si sa o ascultati direct pe youtube

Istoria nu a fost foarte blanda cu Luigi Boccherini, uitandu-l pentru foarte mult timp. Recent insa, muzica lui a inceput din nou sa fie cantata, ocazie cu care lumea a descoperit cateva piese de o vivacitate incredibila, determinata probabil de sangele fierbinte spaniol care l-a inconjurat pe compozitor o mare parte a vietii lui.

Muzica mi se pare absolut spectaculoasa, extrem de vie, combinatia stranie dintre vioara si castaniete este surprinzatoare iar dialogul dintre chitara si violoncel adauga profunzime si ritm.

Decat un target

De ce sunt oamenii mandri ca sunt agramati? Ce ii determina sa se impauneze cu o incapacitate si sa refuze sa se corecteze? De ce isi poarta imposibilitatea de a vorbi corect ca pe un stindard?

Prima observatie care merita facuta este ca acest comportament dureaza de foarte mult timp. Si anume, cel putin de pe vremea cand era bine sa fii taran sau muncitor si era rau sa ai scoala. A existat un timp in istoria recenta a Romaniei in care daca vorbeai prea corect erai suspect. Prea multa scoala era un lucru rau. Incultura era la moda si frecventele greseli gramaticale iti ofereau siguranta ca faci parte din clasa privilegiata. In concluzie: agramat = winner.

Acum cativa ani am auzit (in laboratoarele de creatie ale smecherilor Bucurestiului) o expresie care mi-a atras atentia. Ea suna cam asa: “Ba, ori ai coaie si te faci smecher, ori esti luzar si te faci profesor de muzica”. Deci profesorul de muzica e luzar. El a ajuns acolo doar pentru ca toate celelalte optiuni de cariera adevarata (camatar, dealer de droguri, hot de buzunare) i-au fost interzise de lipsa totala a coaielor. O alta expresie interesanta auzita tot de mine este “cine citeste mult, fute putin”. Cum stie toata lumea, “a fute putin” este in mintea majoritatii oamenilor un semn de slabiciune ancestrala cu care nu te poti lupta, ea vine din instinctul speciei. Iarasi, daca citesti mult esti vai de tine. Luzar.

Inca ceva, omul citit are dileme. E dubitativ, nu e absolut sigur de nimic pentru ca daca a citit destul (si, pe cale de consecinta, a futut extrem de putin) a gasit motive sa se indoiasca de orice. Chestia asta e usor de confundat cu slabiciunea personala. Nu ajuta nici faptul ca cititul nu dezvolta muschii abdominali si deltoizii. Mai ales daca la orice intrebare simpla pe care i-o pui iti raspunde enervant cu “Depinde…”.

Atata doar ca vorbitul corect nu are legatura nici cu abilitatea de a preda muzica nici cu cantitatea de carti citite (sau de persoane futute, alegeti voi unitatea de masura). De cele mai multe ori, vorbitul corect vine fie din educatie fie este un proiect personal al celor care vor sa devina un pic mai buni maine decat au fost ieri. Dar si aici e un clenci. Cine vorbeste corect din educatie a fost cocolosit in copilarie, nu are scoala vietii, nu s-a izbit de mic de greutati adevarate ci a trait intr-un mediu protejat. “Adevaratii” au crescut pe strada, invatand de mici lucruri mult mai importante decat vorbitul corect: inselatoria, impunerea prin forta, tupeul. Iar pentru cei care invata sa vorbeasca cum trebuie la maturitate, iarasi un semn de slabiciune, la maturitate omul trebuie sa bea si sa futa. Nu sa invete sa vorbeasca corect. Daca se ocupa de asta inseamna ca nu poate altceva. Luzar.

Cea mai noua dilema e impletirea agramatismului de imagine cu noile barbarisme aparute din limba engleza. Astfel apar expresii absolut halucinante. Nu dau exemple pentru ca nu le pot retine, le uit imediat ce le vad pentru ca imi provoaca senzatie de voma. Dar se stiu. In rest, pentru anul acesta, sanatate si virtute, sa avem ce bea, sa avem ce citi…