Cantec pentru sinucidere

Nu sunt si nu am fost niciodata depresiv, dimpotriva. Nu sunt aproape niciodata trist. Cu toate acestea (sau poate tocmai pentru aceasta) in muzica am preferat intotdeauna de departe tristetea veseliei. Veselia e o stare care multumeste, nu cere analize, nu solicita explicatii. Tristetea te impinge sa o descosi pe toate partile, sa o analizezi pana ii gasesti toate ungherele. Creativ vorbind, tristetea e mult mai ofertanta. Si, cel putin in cazul meu, un cantec trist e in stare sa transmita mult mai multe emotii, sa ma plimbe prin cele mai ascunse colturi ale sufletului uman, in timp ce unul vesel ma tine plutind pe suprafata lui. Deseori ma surprind plangand la ascultarea unui cantec trist, uluit de intensitatea emotiilor care trec prin mine. In paralel, o melodie vesela nu face mai mult decat sa ma determine sa ma zbantui nitel in ritmul ei.

Cu toate lacrimile care imi curg pe obraji, nici un cantec trist nu m-a aruncat niciodata in depresie, dimpotriva, la sfarsitul lui ma simt implinit, mai in contact cu mine insumi, mai constient de ceea ce sunt. Cantecelele vesele ma intristeaza. Pentru ca la incheierea lor lasa un gol. Sunt ca un pahar de votca, nu e coniac, sa-ti placa sa-l bei incet, are efect o vreme, iar dupa ce efectul trece, te trezesti acelasi caraghios dinainte, mai rau, acum cu o betie in plus la activ.

Vine o vreme cand te intrebi daca mai sunt si altii ca tine. Mai ales ca in jurul meu, oamenii par a fi mai degraba atrasi de cantecele vesele, ritmate, si declara ca nu pot asculta cantece triste pentru ca ii deprima. Si ma intreb – oare e posibil? Ce sunt eu? Extraterestru? De ce eu nu si ei da? Sau invers, de ce ei nu si eu da?

Gloomy Sunday este considerat cel mai trist cantec din toate timpurile (evident ca nu exista asa ceva dar oamenilor le place sa aiba clasamente). Povestea lui este destul de celebra: compus de un domn Reszo Seress, se spune ca a dus la sinuciderea a peste 100 de oameni. O legenda moderna, in majoritate neverificata, dar, ca in toate situatiile, nu iese fum fara foc. Reszo Seres a murit printr-o dubla sinucidere, intai s-a aruncat de la geam, a supravietuit, iar apoi s-a inecat singur in spital (ce-i drept la multi ani dupa ce a compus cantecul). Prietena lui, care il parasise cu putin timp inainte de a compune cantecul, s-ar fi sinucis si ea, auzindu-l.

Mai multe detalii puteti citi aici sau, in ceea ce pare a fi aproape o traducere a primului articol, aici:

Aparent, cantecul a fost interzis in multe perioade si la multe posturi de radio. Billie Holliday i-a adaugat un sfarsit mai vesel, probabil speriata de posibilitatea de a i se sinucide in masa spectatorii. Varianta pe care v-o propun este cea cantata de Diamanda Galas, o voce absolut remarcabila si foarte potrivita, in opinia mea, pentru “Gloomy Sunday”. Mai ales ca Diamanda Gallas e oarecum specializata in muzica trista.

In timp ce scriam, am ascultat melodia de cateva ori. Inutil sa va spun ca ma simt excelent. Un inceput de saptamana perfect :). Poate totusi sunt extraterestru…

7 comments

  1. Ma simt si eu excelent dupa ce am ascultat-o 🙂
    De pe ce planeta oare venim? 🙂
    Lasnd gluma deoparte, sunt de acord cu tine. Muzica trista e mult mai profunda, cea vesela de multe ori superficiala. Oricum, totul e relativ, depinde de starea de spirit a fiecaruia…

  2. Zisesi ceva la final de extraterestru vis-a-vis de melodia asta, iar daca intr-adevar iti place, chiar esti. Deci sunt printre noi :)). Eu chiar ma relaxez pe muzica mai trista. Il contrazic pe Razvan vis-a-vis de muzica, ori este profunda (muzica), ori este superficiala (comerciala), ca-i trista, ca-i vesela.. Oricum cele doua versiuni pe care le-ai propus nu le-am putut indura pana la capat, chiar esti IT 🙂

  3. Sa nu ma intelegi gresit, asa cum am inceput am si terminat postatul de mai sus, chiar nu mi-au placut melodiile propuse, nu cu postatul in sine. Contrazicandu-l pe Razvan, nu am vrut sa ii dau dreptate :). Asta este si parerea mea, totul e relativ.

  4. Razvan: Nu stiu de pe ce planeta suntem dar eu sunt ala cu capul mare si albastru.

  5. Cristi: eu nu vorbeam de comercial aici, ci de muzica trista fata de cea vesela de aceeasi valoare.

  6. Nici eu nu am vorbit de comercialul in sine. Ori eu nu am fost explicit (ccea ce mai mi sa-ntamplat), ori nu m-ai inteles.

  7. Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
    La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata…
    El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi. http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *