Regele a vorbit, lebada s-a balbait pe lac

Mai deunazi am facut un tur de forta si m-am uitat la cele mai la moda doua filme ale momentului, “The Black Swan” si “King’s speech”. Lumea e extrem de incantata de ambele si in jurul lor se rostesc cuvinte mari, aproape ca zici ca sunt primele filme bune din ultimii 40 de ani. De mult nu mai am asteptari foarte mari la filmele care sunt la moda, dar oricum, nu pot sa nu fiu influentat.

Pe scurt: Mi-a placut foarte mult “King’s speech” (desi are multe defecte), pentru motive care nu au mare lucru de-a face cu laudele care i se aduc. Iar “The Black Swan” mi s-a parut un film revoltator de prost. Sa le luam pe rand.

Mi-a placut “King’s speech” pentru acelasi motiv pentru care mi-a placut mai demult “The Queen”. Nu neaparat pentru rolul facut de Colin Firth, nu pentru chestia aia (despre care scriu toate cronicile) cu depasirea limitelor personale. 9 din 10 filme sunt de-astea cu limite personale si 8 din 10 sunt mai reusite. Mi-au placut momente. Cand regele si-a tinut celebrul discurs, si probabil toti spectatorii au fost impresionati de coerenta la care a ajuns sau de dialogul mut cu logopedul, mie mi-au venit lacrimi in ochi la vederea miilor de oameni care il ascultau cu rasuflarea taiata. Vreau si eu asta. Vreau si eu sa am un conducator pe care sa il ascult in felul asta. Nu pentru ca sunt obligat ci din respect si cu incredere. Vreau si eu sa-mi pierd uzul ratiunii cand il intalnesc la mine in casa asa cum i s-a intamplat sotiei logopedului, sa raman intepenit de onoarea care mi se face, sa mi se taie rasuflarea nu pentru ca sunt un lingau imbecil ci pentru ca omul ala reprezinta atat de mult fata de cat reprezint eu incat e ca si cum te-ai intalni direct cu Iisus Hristos.

Mi-a placut faza in care cele doua fete ale regelui il intampina dupa incoronare. Mi s-a parut incredibila privirea lui si a lor. Brusc, omul din fata lor nu mai era tatal lor, pentru o secunda el a devenit ceva mult mai mare, care le coplesea si pe ele. Si pe el, care nu stia bine cum sa reactioneze. O secunda care poate explica oricui are ochi sa vada ce inseamna regalitatea la ea acasa.

Filmul este presarat cu astfel de momente care te transporta intr-o lume in care exista valori, in care oamenii sunt cinstiti si fac ceea ce trebuie, intr-un cuvant o lume diametral opusa celei in care traiesc eu acum, si care seamana mult mai mult cu elucubratiile din lebada neagra.

Astfel, pe cat de inaltatoare au fost momentele petrecute in compania regelui, pe atat de cumplite au fost cele petrecute in preajma lebedei schizofrenice din “The Black Swan”. Rareori mi se intampla sa vreau sa pocnesc regizorul. De obicei nu ajung pana la el, ma concentrez asupra povestii care poate sau nu sa-mi placa. Dar “the Black Swan” nu a fost decat un film horor de categoria a 3-a plin de clisee care ar fi facut scenariul sa fie respins la Bollywood, divizia B. La filme de-astea pur si simplu ma revolt la ideea ca ala ma crede atat de dobitoc. Asta in conditiile in care ideea era buna, chit ca subtire. Adica era interesat sa pleci de la premisa ca pentru o performanta maxima in balet trebuie sa nu fii obsedat de perfectiune tehnica si puritate sufletesca falsa si ca ar fi bine sa ajungi la un echilibru cu propria persoana. Si ca in orice univers e o idee proasta sa locuiesti cu maica-ta la 28 de ani.

Dar nu, de ce sa faca omul un film subtil. De ce sa nu se lanseze intr-un soi de maniheism de carciuma, din care sa nu castigi absolut nimic, nici placere, nici incantare, nici invataturi. In definitiv, el are dreptate si eu nu, din moment de toata lumea pare a fi cu buzele ferm lipite de curul lui. A, da. muzica a fost buna.

Published
Categorized as Blog

5 comments

  1. Turambar: surpriza maxima o ai cand te duci pe pagina de soundtrack de la IMDB, acolo apar tot felul de nume. De exemplu:

    “Danka Jane”
    Written by Tom Rowlands
    Performed by The Chemical Brothers
    The Chemical Brothers perform courtesy of EMI Records Limited
    Contains “Swan Lake” written by Pyotr Ilyich Tchaikovsky

  2. Gandesti ce e scris aici, povestesti a priori, regasesc asta aici, mereu ma mir de tine. Invat greu, dar apreciez.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *