Somnul fara vise

Pentru cei ce nu stiu, undeva in SUA, exista un camp plin de antene parabolice imense al caror scop este analiza tuturor semnalelor electromagnetice venite spre Pamant din spatiu, cu speranta de a descoperi urme de inteligenta.

Pentru cei ce inca nu au aflat, finantarea institutului care opera acel camp plin de antene a fost micsorata semnificativ si antenele au fost oprite. Scaderile bugetelor de toate felurile din Statele Unite au determinat oprirea acestui program, care functiona neintrerupt de 50 de ani.

Poate ca nu se putea altfel. Poate ca, daca as fi fost in locul celor care au luat aceasta decizie, as fi facut la fel, cu inima impacata. Poate ca pur si simplu nu s-a gasit alta solutie. Si poate ca antenele vor renaste, gasind un mod diferit de functionare si tot raul va fi spre bine.

Dar sansele sa fi fost asa sunt, sa recunoastem, mici. Mai degraba banii aia au fost trimisi catre alte zari, mult mai apropiate, mult mai terestre si mult mai capabile sa asigure cuiva voturi peste 2-3 ani. Si cine are vreo problema? Sunt convins ca mai toata lumea ar spune ca e stupid sa cheltuim o caruta de bani pentru niste antene care stau si bazaie fara nici un rezultat de 50 de ani. Va dati seama cate spitale, gradinite, centre de ajutorare a oamenilor nefericiti, drumuri, poduri, felinare, etc s-ar fi putut construi?

Incet, incet, America renunta la StarTrek. Navetele spatiale nu mai merg, nu-si mai propune nimeni sa mearga pe Luna, ba sunt unii care spun ca nici nu a fost nici dracu acolo, pe Marte nici nu se pune problema. Si acestea se intampla in aplauzele furtunoase ale multimii abrutizate care nu mai are nevoie sa viseze pentru ca are reality tv.

Din pacate, biologia e crunta. In biologie, prostia se plateste, implacabil, invariabil. Nici un organism nu poate evolua daca nu-si asuma o stare noua, care iese din normal, inconfortabila. Societatea umana nu poate evolua daca nu viseaza la ceva mai mare decat ea. Nu la o viata mai buna ci la una mai inalta.

Fiecare dintre noi are, la cel mult 1 m de el, in orice moment, cel putin 2-3 minuni tehnice care nu ar fi existat daca oamenii nu ar fi fost lasati sa viseze. Se pare ca nu vrem sa mai visam. De fapt nu, majoritatea oamenilor nu au vrut sa viseze niciodata. Doar ca erau cuminti si acceptau sa-i lase pe altii, mai destepti decat ei, sa viseze. Acum, nu. Ne lasa rece spatiu cosmic, domnilor, noi vrem lumina pe strada si apa la chiuveta.

Si nu pot fi contrazisi. Doar ca, lumina pe strada si apa la chiuveta nu imping omenirea inainte, din pacate. O tin mai curata si mai luminata (la propriu) dar la fel de abrutizata si de imbecila incat sa aiba pretentia sa aiba un folos direct si personal din orice ban cheltuit. Si daca au pretentia, trebuie sa li se dea, pentru ca sunt banii lor. Eu cred insa ca ar trebui sa aiba mai putine pretentii. Si sa-i lase pe visatori sa viseze, sa inventeze, sa incerce, sa reuseasca sau sa esueze. Peste 20 de ani tot la ei se vor intoarce beneficiile.

Ce cred eu insa nu are importanta. Vom avea din ce in ce mai multe spitale, strazi pavate, alei luminate, apa curenta, calda, rece, mancare gata mestecata, nemodificata genetic, livrata direct in tubul digestiv. Nu va trebui sa ne mai miscam din loc. Si vom ajunge un fel de plante, curate, spalate si proaste ca o bucata de lemn. Fiecare creatura pe limba ei piere.