Passacaglia della vita, care vine la noi de undeva din prima jumatate a secolului iV.
Cat de mult gresim cand credem ca anii nu se vor sfarsi. Trebuie sa murim. Viata e un vis, un vis dulce, dar un vis scurt. Trebuie sa murim. Cu toata medicina, cu toate medicamentele, moartea e incurabila. Trebuie sa murim.
Degeaba plangem, degeaba suntem curajosi, tot vom muri. Nu exista intelepciune care sa aline acest adevar: trebuie sa murim. Nu putem dezlega acest nod. Nu avem unde sa fugim. Trebuie sa murim. Moartea ne ajunge pe toti, fara nici o exceptie. Trebuie sa murim.
Murim cantand. Murim dansand. Trebuie sa murim. Copii, tineri, batrani, toti vom sfarsi in tarana. Trebuie sa murm. Sanatosi, bolnavi, eroii si cei fara aparare, trebuie sa murim.
Totul se va termina, cand vom fi cel mai putin atenti. Trebuie sa murim. Daca nu te gandesti la asta in fiecare secunda, inseamna ca esti deja mort. Trebuie sa murim.