Despre cum injurau, pe vremuri, birjarii din Sicilia

Pana la aparitia camioanelor, carutasii din Sicilia erau un grup aparte. Aproape orice trebuia transportat intre micile localitati din regiune era transportat de acestia, mancare, materiale de constructii, carbune. Carutasii formau, se pare, un fel de breasla, stratificata in functie de avere si de vechime, dar separata de ceilalti muncitori din zona. Unul dintre lucrurile care ii evidentia erau cantecele. Carutasii cantau frecvent, cantau pe drumuri, cantau in hanurile in care poposeau peste noapte, cantau cand se intalneau la sarbatori.

Desi carutasii au disparut, cantecele au ramas. In continuare, un cantec de dragoste, in care carutasul se roaga de murgul lui sa se grabeasca putin, pentru ca il asteapta iubita.

In rolul carutasului, aproape inimaginabil de bun, Roberto Alagna, cunoscut la noi ca fiind sotul Angelei Gheorghiu. Un tenor francez de origine siciliana, care inainte de a canta opera a cantat in restaurante.

Iata versurile, in dialect sicilian, cu traducerea mea extrem de aproximativa:

Tira mureddu miu, tira e camina (trage murgule, trage si mergi),
cu st`aria frisca e duci di la chiana (in aerul dulce si racoros al campiei),
cu scrusciu di la rota e la catina (in zgomotul rotii si al lanturilor),
vi cantu sta canzuna paisana (va cand acest cantec taranesc).

Amuri, amuri miu, pi ttia cantu (iubirea mea, cantecul asta e pentru tine),
lu cori nun mi duna avventu (inima mea nu poate sa mai astepte).

Tu si di Chiazza e iu di Mazzarinu (tu esti din Piazza, eu din Mazzarino),
l`amuri `nni facemu di luntanu (ne iubim de departe),
e quannu sugnu, amuri, a tia vicinu (dar cand sunt langa tine, iubito),
ti cantu e sono ccu lu marranzanu (iti cant acompaniat de “marranzanu” – un instrument muzical care la noi se numeste dramba).

Cavaddu curaggiusu e vulinteri (ce cal curajos si puternic),
puru supra a luna pozzu acchianari (ar putea sa urce pana la luna).

Chistu è lu cantu di lu carritteri (asta este cantecul carutasului),
ca nuddu, nuddu si lu po` scurdari (pe care nimic nu-l poate face sa-l uite).

Amuzant e ca distanta dintre Piazza (Piazza Amerina) si Mazzarino nu e chiar asa mare (24 de km), fara prea mare variatie de altitudine. In diversele versiuni ale cantecului apare ceva mai clar faptul ca drumul parcurs de carutas era lung si dificil, si era destul de mult de urcat. Contradictia a fost rezolvata, se pare, la identificarea unei versiuni alea aceluiasi cantec la Troina, un orasel sicilian care e la 1100 de metri altitudine. Cantecul provine probabil de acolo, dar carutasii erau foarte mobili si isi adaptau cantecele pentru nevoile lor.

Acum, sa facem un exercitiu de imaginatie. In urma cu 100 de ani, pe un drum de munte, in apropierea serii, merge o caruta trasa de un cal negru, condusa de un carutas care, asteptand sa-si vada iubita, canta chestia asta. Si cu imaginea asta in minte, sa vedem cati dintre voi mai au curajul sa-mi spuna ca nu era mai bine mai demult si ca lumea asta nu se duce dracului. Cu camioanele ei cu tot.