Tammurriata nera

Tammurriata e un dans din zona sud-vestica a Italiei, mai precis din Campagna, in jurul orasului Napoli. Muzica este condusa de instrumentele de percutie, in special de o tamburina mai mare cu clopotei pe margine numita “tammurra”. De unde si numele dansului. Tammurra este intotdeauna insotita de alte instrumente de percutie (alte tamburine, castagnete, etc.) si de instrumente cu rol secundar, de cele mai multe ori flaut si viori.

Cea mai celebra tammurriata este, ironic, cea mai recenta, scrisa in 1944 de un domn compozitor italian numit E.A. Mario (pseudonim al lui Giovanni Ermete Gaeta) pe versurile unui alt domn numit Eduardo Nicolardi. Tammurriata nera vorbeste despre mirarea napolitanilor in fata unui fenomen straniu intamplat in timpul ocupatiei americane de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Din ce in ce mai multe femei din Napoli nasteau copii negri. Numele copiilor erau tipic italienesti (Peppe, Cirro, Antonio) dar ei erau negri ca smoala.

Cantecul are doua parti. Prima parte, cea care contine ideea originala, in care fetele erau luate la suturi pentru ca nasteau copii negri. Nu se spune exact ce se intampla, pur si simplu, ironic, ca intr-o poveste pentru copii, se arata ca acest lucru se intampla si ca oricat de mult ar incerca femeile sa il puna pe seama unui miracol, copii se nasc intr-un singur mod si explicatia normala nu poate fi ocolita.

Cea de-a doua parte nu a fost scrisa de Eduardo Nicolardi. Ea a fost adaugata de cei care cantau melodia pe strada, in cel mai pur spirit folcloric. Versurile din cea de-a doua parte, care sunt un soi de strigaturi, sunt extrem de criptice si asta din doua motive – odata ca se bazeaza pe o cultura a momentului, fac referire la locuri, obiceiuri care nu spun nimic acum, in al doilea rand, ele erau insotite de obicei de gesturi care le clarificau. De exemplu, exista doua strofe care nu sunt altceva decat pronuntarea napolitana a cuvintelor unui cantec numit “Pistol Packin’ mama” cantat de Bing Crosby, foarte placut americanilor din Italia de atunci (in traducerea de mai jos, la aceste strofe va aparea varianta in engleza, va puteti amuza ascultand pronuntia lor). Drept e ca expresia “levate ‘a pistuldà” se poate referi si la faptul ca in bordeluri li se cerea soldatilor sa lase pistolul afara din camera.

Majoritatea aluziilor din cea de-a doua parte explica de fapt ce se intampla, departe de a fi fost vreun miracol, al naturii sau al iubirii, era vorba despre o prostitutie extrema determinata de o saracie aproape totala, in care singurele doua moduri de a obtine mancare erau contrabanda si vanzarea trupului. Tinerele fete, chiar femei casatorite, se prostituau pentru cateva tigari, biscuiti si cativa dolari. Singurii care aveau bani, sau tigari, sau biscuiti, erau soldatii americani, multi dintre ei negri. Astfel, Tammuriata Nera a ajuns sa devina o marturie a vietii cumplit de dificile din acei ani. Nu prin versurile lui Nicolardi, ci prin ceea ce zeci de cantareti de strada au adaugat ulterior.

Traducerea versurilor e foarte complicata, aproape fiecare cuvant ridica probleme. De pilda “marruchini” care poate insemna fie “negru” prin extensie, cum ziceam noi “harap”, fie se poate referi la soldatii marocani din trupele franceze. In multe situatii, chiar si italienii care incearca sa traduca versurile au probleme si trebuie sa aleaga intre o interpretare sau alta. “Parulano” de exemplu poate sa insemne “taran care traieste in mlastini (pparule – paludi) care se gaseau in zona de est a Napoli-ului ” sau “intelept”, derivat din “parularo” sau “cel care vorbeste”, “cel care spune ce trebuie”.

Exista o strofa inca neclara, in care se vorbeste despre Churchil si despre saltele. Cu parere de rau, toate eforturile mele de a intelege ce se spune acolo au esuat. O posibila explicatie ar fi ca Ciurcillo e de fapt o porecla de-a lui Musolini, obsedat de puritate rasiala ca si Hitler, lovit exact in obsesia lui de trupele americane care au facut sa apara copii negrii.

Interpretarea din clipul care urmeaza este cea care a facut Tammurriata Nera celebra in toata Italia si apoi in lume, prin anii 70. Cantaretii se numesc Nuova Compagnia di Canto Popolare, prescurtat NCCP, despre care poate o sa va povestesc mai multe la un moment dat.

Io nun capisco ‘e vvote che succere (nu inteleg cateodata ce se intampla)
e chello ca se vere nun se crere, nun se crere. (si ceea ce se vede, nu se poate crede)
E’ nato nu criaturo, è nato niro, (s-a nascut o creatura, s-a nascut neagra)
e ‘a mamma ‘o chiamma gGiro, (iar mama lui ii spune Ciro)
sissignore, ‘o chiamma gGiro. (da, domnule, ii spune Ciro)

Seh, vota e gira, seh (da, oricat te-ai framanta, da – volta e gira inseamna sari si invarte-te, poti sa sari, poti sa te invarti)
seh, gira e vota, seh (da, oricat te-ai framanta, da)
ca tu ‘o chiamme Ciccio o ‘Ntuono, (poti sa-i spui tu Ciccio sau Antonio)
ca tu ‘o chiamme Peppe o gGiro, (poti sa-l numesti Peppe sau Ciro)
chillo ‘o fatto è niro niro, niro niro comm’a cche… (cine l-a facut e negru, negru, nu stiu cum)

S”o contano ‘e cummare chist’affare (femeile – comare = femeie care barfeste, tata – spun despre afacerea asta)
sti cose nun so’ rare se ne vedono a migliare. (ca lucrurile astea nu sunt deloc rare)
‘E vvote basta sulo ‘na ‘uardata, (Se zice ca uneori e suficienta o privire)
e ‘a femmena è rimasta sott”a botta ‘mpressiunata. (Si femeia poate ramane brusc insarcinata)

Seh, ‘na ‘uardata, seh (zi, doar o privire, nu?)
seh, ‘na ‘mprissione, seh (zi, insarcinata, nu?)
va truvanno mò chi è stato, (du-te mai si afla cine a facut asta)
c’ha cugliuto buono ‘o tiro (cine a avut asa tinta perfecta)
chillo ‘o fatto è niro niro, niro niro comm’a cche... (cine l-a facut e negru, negru ca nimic altceva)

E dice ‘o parulano, Embè parlammo, (zice taranul: Hai sa vorbim)
pecché si raggiunammo chistu fatto ce ‘o spiegammo. (daca ne gandim, putem sa explicam)
Addò pastin’ ‘o grano, ‘o grano cresce (daca semeni grau, grau va creste)
riesce o nun riesce, semp’è grano chello ch’esce. (ne place, nu ne place, tot grau va creste)

Meh, dillo a mamma, meh (mai, spune-i mamei tale)
meh, dillo pure a me (spune-mi mie macar)
conta ‘o fatto comm’è ghiuto (indiferent cum l-ai numi)
Ciccio, ‘Ntuono, Peppe, gGiro (ciccio, antonio, Peppe Ciro)
chillo ‘o fatto è niro niro, niro niro comm’a che… (cine l-a facut e negru, negru ca nu stiu ce altceva)

Seh, ‘na ‘uardata, seh (zi, doar o privire, nu?)
seh, ‘na ‘mprissione, seh (zi, insarcinata, nu?)
va truvanno mò chi è stato, (du-te mai si afla cine a facut asta)
c’ha cugliuto buono ‘o tiro (cine a avut asa tinta perfecta)
chillo ‘o fatto è niro niro, niro niro comm’a cche... (cine l-a facut e negru, negru ca nimic altceva)

Aici se termina versurile primei parti si incepe partea a doua.

‘E signurine ‘e Caporichino (fetele din Capodichino – un cartier in Napoli )
fanno ammore cu ‘e marrucchine, (se iubesc cu negri – marruchine vine de la marocan dar se pare ca are un sens mult mai larg)
‘e marrucchine se vottano ‘e lanze, (negrul isi “arunca lancea”)
e ‘e signurine cu ‘e panze annanze. (fetele raman cu burta inainte – cu burta la gura)

American espresso, (american express, aluzie probabil la faptul ca domnii americani terminau foarte repede ce aveau de facut cu fetele)
ramme ‘o dollaro ca vaco ‘e pressa (da-mi dolarii ca ma grabesc)
sinò vene ‘a pulisse, (altel chem politia)
mette ‘e mmane addò vò isse. (si or sa-si puna mainile unde vor ei – politistii “controlau” si ei fetele nitel)

Aieressera a piazza Dante (aseara in piata Dante)
‘o stommaco mio era vacante, (aveam stomacul gol)
si nun era p”o contrabbando, (daca nu era contrabanda)
ì’ mò già stevo ‘o campusanto. (acum eram la cimitir – campusanto = Campo Santo)

E levate ‘a pistuldà (lay that pistol down)
uè e levate ‘a pistuldà, (lay that pistol down)
e pisti pakin mama (pistol packin’ mama)
e levate ‘a pistuldà. (lay that pistol down)

‘E signurine napulitane (si uite asa fetele napolitane)
fanno ‘e figlie cu ‘e ‘mericane, (fac copii cu americanii)
nce verimme ogge o dimane (azi-maine o sa va vad)
mmiezo Porta Capuana. (pe la Porta Capuana – un soi de “Crucea de Piatra”.)

(strofa urmatoare pare sa evoce modul in care americanii solicitau servicii fetelor, ademenindu-le cu cateva cuvinte pe care le invatasera)

Sigarette papà (tigari pentru tata)
caramelle mammà, (bomboana pentru mama)
biscuit bambino (bomboane pentru copii)
dduie dollare ‘e signurine. (si dolari pentru domnisoare)

E Ciurcillo ‘o viecchio pazzo (si Churchill, batranul nebun ???)
s’è arrubbato ‘e matarazze (a furat saltelele ???)
e ll’America pe’ dispietto (si America, sa-i faca in ciuda)
ce ha sceppato ‘e pile ‘a pietto. (l-a smuls parul de pe piept – un soi de emasculare)

Drinkin’ bir e cabbare’ (Drinking beer in a cabaret )
Ai uos ai em e fain (and was I having fun)
antil uan nait, sci tot mi rrau (Until one night she caught me right)
end nau ai tot te rraie. (and now I’m on the run.)

Aieressera magnai pellecchie (aseara am mancat pielite)
‘e capille ‘ncopp’e recchie (cu parul peste pe urechi)
e capille e capille (parul, parul)
e ‘o recotto ‘e camumilla… (si ceai de musetel)
‘O recotto,’o recotto (ceai, ceai)
e ‘a fresella cu ‘a carna cotta, (si biscuiti cu carne)
‘a fresella ‘a fresella (biscuiti, biscuiti)
e zì moneco ten”a zella. (si calugarul ras in cap)

American espresso, (american espresso)
ramme ‘o dollaro ca vaco ‘e pressa (da-mi dolarii ca ma grabesc)
sinò vene ‘a pulisse, (altel chem politia)
mette ‘e mmane addò vò isse. (si or sa-si puna mainile unde vor ei)

E levate ‘a pistuldà (lay that pistol down)
uè e levate ‘a pistuldà, (lay that pistol down)
e pisti pakin mama (pistol packin’ mama)
e levate ‘a pistuldà. (lay that pistol down)

Stau si ma gandesc cate sanse ar fi avut cantecul asta sa se nasca in 2011. Cate proteste l-ar fi ingropat pentru rasism, exploatarea prostitutiei in arta, imagine proasta a femeii in societate si asa mai departe. Si oricum, partea a doua ar fi fost hip-hop.

Cum a suparat regele un guvern intreg?

Cat sunt eu de rupt de realitate si tot am aflat ca regele o sa tina un discurs in parlament. Imi aduc clar aminte ca a fost un vag scandal pe tema asta, unii dintre vajnicii nostri oameni politici parand sa aiba o problema cu asta.
Tin minte si ca cel mai important marinar al tarii a decis sa se pronunte cu privire la persoana regelui si sa afirme ca lui nu-i place de el. Ca asa… de la conducator de tara la conducator de tara, regele Mihai a fost cam subtire. Ca el ar fi fost clar mult mai gros. Am inregistrat toate lucrurile astea.

Ce a trecut pe langa mine e gestul (sau gesturile) extreme pe care le-ar fi facut regele de s-a suparat toata conducerea tarii (materiala si spirituala) pe el. Asa ca va rog sa ma luminati si pe mine, care puteti. Pe cine si cand a enervat omul asta?

Pentru ca, in treacat, am vazut aflat ca a venit si ziua cu pricina. Regele a tinut un discurs in parlament. Presedintele, primul ministru, intreg guvernul (cu mici exceptii) si-au facut de lucru prin alte parti. Ca ei sunt persoane importante, au treaba, stim toti ca lucreaza pentru noi, ca de-aia ne ia cu fiori pe sira spinarii de cate ori auzim la televizor ca un ministru are o noua idee.

Ce nu pricep eu pana la urma este ce au ei cu regele? Ce a facut omul asta de i-a suparat asa de tare? Faza cu abdicare, lasitate si alte chestii mi se pare infantila si subtire, chit ca nu sunt istoric, am suficient bun simt sa nu ma reped sa spun ca eu stiu exact ce s-a intamplat atunci. Plus ca au trecut niste ani. Plus ca avem (sau ar trebui sa avem) lucruri mult mai importante la care sa ne gendim, chestii de-astea care tin de prezent. Mizilicuri. Criza economica, criza politica, criza de rinichi, crize de nervi, etc. In conditiile astea, ce o fi asa de nasol sa te duci la ziua omului, sa-i zici “La multi ani” si pe urma sa iti vezi de drum? De unde a venit atata suparare?

Nu cred ca am fost niciodata monarhist. Nu cred ca am luat niciodata la modul serios in calcul eventualitatea revenirii familiei regale la conducerea tarii. Dar ma amuza sa avem o familie regala. Ma amuza ca ei sa aiba palate, sa fie invitati la nunti regale, toata povestea asta mi se pare frumoasa, placuta, da cumva asa un aer usor parfumat tarii asteia. O raza fina de lumina care apare din cand in cand si care nu face nici bine nici rau dar parca imi ridica nitelus moralul.

Nu vad unde e problema. Nu vad de unde vine incrancenarea. Constat ca lumea mai vorbeste pe Internet si produce fraze de genul “E momentul sa purtam o discutie serioasa despre momentul abdicarii regelui”. Nu, zau? E momentul, ziceti voi? Cum anume se determina existenta momentului? Le-am lamurit pe toate celelalte? Stim de pilda ce s-a intamplat in decembrie 89? Gata cu mineriadele? Ne-am asigurat ca nici unul dintre leprele care au pupat cururile comuniste nu mai au nici o legatura cu noi? Avem cea mai mica idee despre ce se intampla fix acu cu Realitatea TV care isi schimba zilnic patronul, directorii, culoarea vaselor de la wc? Am epuizat toate discutiile astea, discutii importante si care ne influenteaza viata in fiecare zi si putem sa ne relaxam in hamac si sa deschidem cartea de istorie?

Neadaptarea conditiilor de trafic la viteza vietii

Sper sa nu mor pe vreo sosea. Dar daca se va intampla, o sa mor probabil din cauza vreunui bezmetic care calareste soseaua ca pe propria lui sclava, cand vrea, cum vrea, si cu certitudinea ca in momentul actului el e singurul care se bucura de favorurile ei. Insa fiecare om care moare pe valea Prahovei moare partial din vina liotei de ministri ai transporturilor si secretarilor de stat care nu au reusit sa construiasca o autostrada intre cele mai mari orase ale Romaniei.

160 de kilometri. Din care vreo 60 (mai putin de jumatate) complicati. Ei bine, nu s-a putut. Intai, cel mai luminat fiu al poporului, Ceausescu, a vrut sa faca autostrada pana la megalopolisul Pitesti. Apoi, toata suflarea tarii si-a incordat muschii sa faca lumea sa ajunga repede la mare. Lumea din Bucuresti, evident, lumea din Brasov nu conteaza. Mai apoi, a devenit crucial sa construim bucatele de autostrada prin Ardeal, 30 de km ici, 40 de km colo, asa, sa fie. Timp in care pe valea Prahovei si pe valea Oltului mor pe capete oameni nevinovati.

Fiind un popor ingenios, gasim repede solutii. Risipim sute de politisti care sa aiba grija ca fiecare masina fara ITP, RCA, triunghi reflectorizant, vesta nu stiu de care, sa lase o suma oarecare pentru bunastarea statului roman. Dam bani pe afise pe care scrie “Nu muriti!”, Viata e mai misto decat moartea”, “Moartea sucks”. Reducem viteza maxima permisa la 30 Km/ora, apoi la 20 de Km/ora, apoi la 5 km/ora. Dupa care, cand mai mor cativa, venim si rostim cu emfaza celebra sintagma “neadaptarea vitezei la conditiile de trafic”. Si ne ofticam cand ninge la munte.

Ce-ar fi sa privim lucrurile nitel invers? Nu viteza este neadaptata la conditiile de trafic dragi ministri. Conditiile de trafic sunt neadaptate la viteza. Viteza la care ne obligati voi prin “amenzile” pe care trebuie sa le plateasca fiecare om care munceste in Romania. Ne trebuie viteza ca sa va putem plati taxele. Ca dupa aia nu mai aveti bani sa puneti panourile alea dragute pe care scrie “Nu muriti azi”. Tirurile trebuie sa circule pe soselele din Romania pentru ca altfel nu vor avea bani de impozite. Oamenii trebuie sa faca pe dracu in patru sa fie in 4 locuri deodata pentru ca altfel nu au bani de CAS. Dubele trebuie sa depaseasca pe linie continua pentru ca daca nu o fac si fac 5 ore de la Bucuresti la Brasov nu mai au bani de dat la buget.

Eu as inlocui una dintre sarbatorile nationale ale romanilor (oricare) cu “ziua mortilor necunoscuti pe sosele”. Si as obliga ministerul transporturilor ca in fiecare an, imbracati in negru, sa depuna coroane si jerbe la un monument (ridicat cu banii cu care se pun afise pe care scrie “Viata e mai misto decat moartea”) si sa-si ceara public scuze. In fiecare an. Sa facem un mausoleu pentru autostrazile moarte. Care inseamna sute de oameni morti. Si pe fiecare imbecilitate facuta pe bani publici as scrie “aici sunt vietile dvs.”. Cu banii dati pe acest monument s-ar fi putut construi 1m de autostrada. Existenta lui ar fi salvat o viata.

Sa mai si radem putin…

A ajuns la urechile mele, pe cai oculte, ca putinii cititori ai acestui blog sunt nemultumiti de faptul ca nu e mai vesel. Ca s-ar simti din spatele lui o depresie adanca si fundamentala a unui om pe punctul de a se sinucide (adica eu). Ca sa raspund cu doua maxime (asa, minimale):

  • Veselia e partea superficiala a bucuriei.
  • Oamenii veseli nu sunt neaparat fericiti dupa cum nici cei tristi nu sunt neaparat nefericiti.

Acu ca am epuizat platitudinile pe ziua de azi, sa mergem nitel mai departe. Abilitatea mea de a oferi distractie a fost tot timpul destul de redusa. Dar incerc, muncesc, imi imbunatatesc abilitatile comice. Si cand nu-mi iese si nu-mi iese o sa recurg la tarta cu frisca pozitionata atent pe figura. Pana atunci, sa mai incercam inveselirea neamului cu un cantec vesel din Abbruzo, Italia de mijloc, de pe la 1600, in care o vaduva isi striga disperarea de a fi ramas singura in fata… lumii vesele.

Traducerea m-a chinuit teribil si a iesit… comica. Versurile, pe care le-am gasit ici-colo nu sunt nici macar scrise la fel. Cantecul e o prescurtare a unei poezii care initial ar fi avut 17 strofe, a fost apoi redusa la 9 (varianta in care o gasiti aici ca apoi sa fie din nou redusa la 3 in cele mai multe variante ale cantecului.

“Scura maje” de pilda (titlul cantecului) se scrie ba asa, ba scur’a maje, ba scur’a mmaje, ba scura maja. La fel se intampla cu fiecare cuvant. Cele care suna italieneste si au corespondent in italiana moderna mai sunt cum mai sunt dar cele care vin probabil din franceza sunt mototolite infiorator. Dar am indurat, in speranta ca o traducere aproximativa va aduce si mai multa bucurie si rasete in mintea si pe fetele cititorilor. Ca sa nu va pacalesc fara sa vreau, am scris in dreptul versurilor ceva mai multe comentarii, ca poate cineva, dupa ce se opreste din ras, o sa-mi ceara dovada.

Exista multe interpretari ale cantecului. Ca sa pastram incoerenta zilei, v-as propune sa il ascultam cantat de o grecoaica. Chiar daca saraca fata pronunta ciudat cuvintele alea, din mai multe motive, interpretarea ei m-a cucerit. Trebuie spus ca melodia a aparut si intr-un film din 1973, numit “d’amore e d’anarchia” pe care cred ca l-am vazut la un moment dat dar nu pot dovedi prin nimic. O sa-l caut insa…

mare maje scura maje (saraca de mine, cernita de mine – scuro = intunecat in italiana, de la oscuro din latinescul obscurus)
Tu si muorte e jè che facce (ai murit, eu ce fac acum)
come strazze trezze in fazze (imi las parul sa-mi acopere fata)
come m’accid’ ’ngoj’ a taja (ma arunc pe trupul tau – ‘ngoj’ o fi ceva legat de “ton gorge” – de gatul tau)

mare maje, mare maje,
scur’a maje scur’ a maje,
mo’ m’accid’, mo’ m’accid’, mo’ m’accid’ (se pare ca mo’ m’accid vine de la “moi me jette” adica “eu ma arunc” in franceza)
’ngoj’ a taja (ma arunc de gatul tau sau pe corpul tau)

So’ na pechera spirgiute (sunt o oita pierduta – nu stiu ce inseamna pechera dar e de presupus ca un berbec – vezi versul de mai jos – mai ales in vremurile alea, nu ar fi lasat in urma decat o oaie, nu un alt berbec, sau o gasca, pisica, asa cum s-ar putea presupune in secolul nostru)
lu mundune m’ha lassate (berbecul m-a lasat – mundune, probabil de la mouton in franceza)
lu guaggiuone sembr’ abbaje (cineva sau ceva (guaggiuone) latra – abbaiare = a latra in italiana, presupun ca un caine)
pe la fame mo s’arraje. (de foame sare la mine – s’arraje vine cred din arrabiare, arrabiarsi = a se enerva, literalmente “a turba” in italiana)

mare maje, mare maje,
scur’a maje scur’ a maje,
mo’ m’accid’, mo’ m’accid’, mo’ m’accid’ (se pare ca mo’ m’accid vine de la “moi me jette” adica “eu ma arunc” in franceza)
’ngoj’ a taja (ma arunc de gatul tau sau pe corpul tau)

Io tine’ na caseniella (aveam o casuta)
Or sun sola e abbandunata (acum sunt singura si abandonata)
Sinza casa a sinza letto (fara casa si fara pat)
Sinza pane e companaje (fara paine si … – companaje, in italiana “companatico”, e de fapt “orice se mananca cu paine”)

mare maje, mare maje,
scur’a maje scur’ a maje,
mo’ m’accid’, mo’ m’accid’, mo’ m’accid’ (se pare ca mo’ m’accid vine de la “moi me jette” adica “eu ma arunc” in franceza)
’ngoj’ a taja (ma arunc de gatul tau sau pe corpul tau)

mare maje, mare maje,
scur’a maje scur’ a maje,
mo’ m’accid’, mo’ m’accid’, mo’ m’accid’ (se pare ca mo’ m’accid vine de la “moi me jette” adica “eu ma arunc” in franceza)
’ngoj’ a taja (ma arunc de gatul tau sau pe corpul tau)

Va las sa radeti in voie…