Lord of the dance

In secolul 18, in Anglia, apar o serie de miscari religioase aparte. Una dintre ele se intitula “Societatea unita a credinciosilor in cea de-a doua aparitie a lui Cristos”. Numele mai scurt – “Shakers” – vine de la modul in care isi scuturau capetele in timpul slujbelor. Nu insistam foarte mult asupra lor, desi din multe puncte de vedere sunt foarte interesanti, au fost, de pilda, una dintre primele secte religioase de afiliatie crestina care a fost condusa in special de femei, membrii acestei secte institutionalizand in comunitatea lor egalitatea dintre sexe in anul 1780. Asta ca sa nu mai spuneti ca religia si egalitatea dintre sexe nu pot merge mana in mana.

Ce ne intereseaza pe noi acum este muzica lor. Shaker-ii au compus mii de cantece dar noi acum ne indreptam atentia asupra unuia numit “Simple Gifts”, compus in anul revolutionar 1848, de un domn shaker numit Joseph Brackett. “Simple Gifts” e un cantecel care vorbeste, dupa cum ne putem astepta, despre “cadourile simple” pe care ni le face Dumnezeu (sau oricine altcineva vreti voi).

Sa ascultam “Simple Gifts”, asa cum trebuie el cantat, de catre o femeie, intr-o biserica:

‘Tis the gift to be simple, ’tis the gift to be free
‘Tis the gift to come down where we ought to be,
And when we find ourselves in the place just right,

‘Twill be in the valley of love and delight.
When true simplicity is gained
To bow and to bend we shan’t be asham’d,
To turn, turn will be our delight,

Till by turning, turning we come ’round right.

“Simple Gifts” a devenit unul dintre cele mai celebre cantece din folclorul american, pana acolo incat a fost incorporat de Aaron Copland in finalul baletului “Appalachian Spring”. In felul acesta, cantecelul nostru simplu, facut pentru ca o serie de oameni profund religiosi sa-si aduca aminte de cele mai importante cadouri pe care le-au primit de la Dumnezeul lor, a ajuns in salile de concerte printre oameni sofisticati care au uneori probleme serioase sa-si reaminteasca de orice lucru care nu este extrem de complicat.

Apalachian Spring are de asemenea o poveste draguta, Copland habar nu a avut cand a compus-o ca va fi despre Apalasi, el o numea pur si simplu “Balet pentru Martha”, de la numele celei care i-a solicitat lucrarea, dansatoarea Martha Graham. Martha insasi, cu putin timp inainte de premiera a sugerat sa numeasca lucrarea “Appalachian Spring” De atunci (din 1944) si pana la aparitia Wikipedia, au fost foarte multi oameni care, spre amuzamentul lui Copland, au admirat modul in care a reusit compozitorul sa surprinda insasi esenta Apalasilor in acea suita.

Dar, micul nostru cantecel shaker a refuzat sa se stinga pe arcusurile viorilor dintr-o sala de concert si a calatorit multi kilometri, pana a ajuns in sufletul si mintea unui englez, numit Sydney Carter. Care si-a dorit sa il rescrie, tot in cheie religioasa dar…ceva mai surprinzatoare. In versiunea sa cantecul s-a numit “Lord of the Dance”. Cine sa fie oare “Lord of the Dance” (in afara de Michael Flateley)? Ei bine, “Lord of the Dance” este nimeni altul decat Cristos, care a venit sa ne ia pe toti la dans. Imagine fascinanta, referinta la importanta dansului pentru Shakeri, amplificata de faptul ca cel care vorbeste in versurile cantecului este chiar Cristos. Drept e ca ideea nu era chiar noua, exista o colinda numita “Tomorrow Shall Be My Dancing Day”, care prezinta viata lui Cristos tot ca pe un dans.

Sa ascultam “Lord of the Dance”, in interpretarea uneia dintre cele mai mari formatii de muzica irlandeza, the Dubliners (apropo, The Dubliners s-au infiintat in 1962).

I danced in the morning when the world was young
I danced in the moon, and the stars, and the sun
I came down from Heaven and I danced on the Earth
At Bethlehem I had my birth

Dance, then, wherever you may be
I am the lord of the dance said he
And I lead you all wherever you may be
And I lead you all in the dance said he

I danced for the Pharoah and the pharisees
They wouldn’t dance, they wouldn’t follow me
I danced for the fishermen James and John
They came with me so the dance went on

Dance, then, wherever you may be
I am the lord of the dance said he
And I lead you all wherever you may be
And I lead you all in the dance said he

I danced on the Sabbath and I cured the lame
The holy people said it was a shame
They ripped me and they stripped me and they hung me high
Left me there on the cross to die

Dance, then, wherever you may be
I am the lord of the dance said he
And I lead you all wherever you may be
And I lead you all in the dance said he

I danced on a Friday when the world turned black
It’s hard to dance with the devil on your back
They buried my body; they thought I was gone
But I am the dance, and the dance goes on

Dance, then, wherever you may be
I am the lord of the dance said he
And I lead you all wherever you may be
And I lead you all in the dance said he

Si asa, cantecelul nostru, plecat din bisericile Shakerilor a ajuns in carciumile irlandeze. Dar parca ceva nu-i convenea. Parca ii placuse si in salile mari in timp ce Copland primea aplauze de la cateva sute sau mii de oameni. Si a vrut si el pe stadion. A vrut pe stadion, a ajuns pe stadion, cu ajutorul lui Michael Flateley si a unei cantitati imense de femei frumoase cu picioare vesele. Acum toata lumea ii spune lui Michael Flateley “Lord of the Dance”, chiar el personal isi spune asa. Deci, Michael Flateley este… a doua aparitie a lui Christos, in care credeau Shakerii cu atata osardie. Si asa se inchide cercul.