Calcaiul cizmei italiene se numeste Salento. Fix in centrul calcaiului exista o regiune unde se vorbeste… greceste. Nu chiar greaca moderna ci un dialect grecesc numit griko, foarte apropiat insa de limba greaca. Cu cateva cuvine italiene amestecate.
Se pare ca au existat doua momente importante in care grecii au migrat in Italia de sud. Unul prin secolul 8 inainte de Cristos, cand grecii s-au intins pana la Napoli (Neapolis = Nea Polis = Orasul Nou). Ba chiar au adus dupa ei si alfabetul lor, care se pare ca s-a transformat in cateva secole in alfabetul latin, anume, cel in care am placerea sa va scriu acest text.
Cel de-al doilea moment a venit dupa razboiul gotic (cel dintre 535-554), anume cel in care imperiul roman de rasarit si-a propus sa recucereasca Roma de la barbarii (ostrogoti) care o invadasera cu cateva zeci de ani inainte. Imparatul Iustinian a reusit sa cucereasca Italia cu pretul… italienilor care au fost redusi de la 7-8 milioane la doar 2 milioane. Asa ca, la cativa ani de la cucerire, o mare parte din Italia a fost din nou pierduta de data asta in favoarea Lombarzilor (tot un fel de nemti, ca mai toate triburile barbare care au chinuit Europa). Si, cel putin daca ne luam dupa greci, care o chinuie inca…
Pana la aparitia Lombarzilor insa, in Italia de sud, au aparut grecii, s-au stabilit pe teritoriul deja depopulat de razboiul anterior. Au facut mancare. Au facut copii. Au facut muzica. Si totul in limba greaca. Majoritatea lor s-au amestecat cu italienii dar a ramas un grup micut care continua sa cante si sa vorbeasca in Griko. Ba chiar sa scrie poezii, cum a facut un domn numit Vito Domenico Palumbo, care a scris prin a doua jumatate a secolului 17 o poezioara numita “Kali Nifta” adica pe romaneste “Noapte buna”. Un soi de “Buna seara, iubito” (daca nu stiti ce e, poate ca e mai bine) in varianta sud-italian-greceasca.
Este vorba despre un tanar care suspina in imediata vecinatate a ferestrei unei domnisoare, domnisoara care din nefericire nu consimte la focul din sufletul domnului. Cum ar veni, aceeasi poveste pe care o cunoastem cu totii. Dar muzica merita toata atentia. Pentru ca, din aceasta banala istorioara de amor neimpartasit s-a nascut una dintre cele mai simple si frumoase melodii din cate se pot auzi. O melodie al carui ritm creste progresiv, care incepe ca o balada si se termina ca un foc de mitraliera.
Kali Nifta a devenit incet, incet, una dintre emblemele muzicale ale provinciei Salento, fiind cantata de aproape orice formatie care are legatura cu muzica populara italiana, in toate variantele posibile. Dintre toate variantele va propun sa ascultam pe cea a unei trupe numite Officina Zoe, care, daca tot e despre greci, au pus kali nifta pe ritmul de sirtaki.
Tien glìcea tusi nìfta, ti en òria (Cat de dulce e aceasta noapte, cat de frumoasa)
C’ evò e’ plonno pensèonta ‘ss’esèna, (Nu dorm, ma gandesc la tine)
C’ettu-mpì ‘s ti’ ffenèstra-ssu, agàpi-mu, (Aici, sub fereastra ta, iubito)
Sti kardia-mu su nìfto ti ppena. (Imi deschid inima sa iti arat durerea din ea)
Refren……..
Evò panta ss’èsena penseo (Ma gandesc numai la tine)
jatì’ sena, fsichi-mmu ‘gapò (Pentru ca tu, sufletul meu, iubito)
Ce pu pao, pu sìrno, pu steo, (Oriunde m-as duce, as fugi, as sta)
sti kkardia panta sena vastò. (Esti mereu in inima mea)
Refren……..
C’isu mai de m’agapise, oriamo (Dar tu nu m-ai iubit niciodata, frumoasa mea)
e su ponise mai pu se mena; (Niciodata nu ai suferit pentru mine)
mai citt’orria chili su en onitse (Nu ai deschis niciodata buzele tale frumoase)
na mu pi loja agapi vloimena (Sa-mi spui binecuvantate cuvinte de amor)
Refren……..
T a’steracia, pu panu, me vlepune (Stelele din cer ma privesc)
Ca mo fèngo frifizzun nomena, (Si vorbesc pe ascuns cu luna)
Ce jelù ce mu leone: ston anemo (Surad si imi spun: “Vantul”)
ta traudia pelisi, i chamena. (“Face toate cantecele sa se piarda”)
Refren……..
Kalì nifta se finno ce pao (Noapte buna, te las, plec)
plaia ‘su ti vo pirta prikò (Tu dormi si eu plec suferind)
ma pu pao, pu sirno pu steo (Dar oriunde m-as duce, as fugi, as sta)
sti kkardìa panta seno vastò. (Esti mereu in inima mea)
Refren……..
ti-am intalnit de cateva ori blogul, de obicei in momente cand nu aveam cum asculta, si mi-am tot zis sa revin sa iti ascult muzicile, nu mi le-as pune in playlisturi, dar foarte rar mi se intampla sa ascult cu adevarat cantece publicate pe bloguri, ceea ce insemna ca stii sa le prezinti 🙂
Si o sa mai revin sa studiez dialectul napolitan, deocamdata nu inteleg nimic, cu toata subtitrarea 🙂
o nota – sirtaki este o muzica inventata de Mikis Theodorakis, combinatie din cateva ritmuri, nu e ceva traditional http://en.wikipedia.org/wiki/Sirtaki
ana, imi pare bine ca le asculti. Multumesc pentru mentiunea cu privire la sirtaki, ce bine ca mai avem de invatat :). Majoritatea cantecelor de aici sunt puse cam cand le-am descoperit si eu, sunt, in fapt, pagini de jurnal, ca si celelalte articole.