Semper in excrementum sole profundum qui variat    

Sifilisul este unul dintre cele mai limpezi exemple ale justitiei divine. Il capeti in urma pacatului, ataca exact acea parte a corpului cu care ai pacatuit, si, pana nu demult, te omoara. Dar, ca orice justitie, si justitia divina are (cel putin din punctul nostru de vedere) victime colaterale. Victimele colaterale in cazul bolilor venerice au fost tot timpul tinerii aventurieri, care nu aveau nici un motiv sa nu viziteze cate un bordel din cand in cand, care nu ar fi inselat pe nimeni facand-o si care isi traiau viata. Pana cand nu si-o mai traiau, rapusi de sifilis. Ghinion. Omul nepotrivit la locul nepotrivit, care primeste din greseala pedeapsa inventata pentru altcineva.

Si, evident, despre destinul implacabil si tragic se canta. Sa urmarim aventurile unui cantec despre sifilis, nascut in Anglia prin secolul 17. Si care se numea – The unfortunate Rake sau The unfortunate Lad”. In paralel cu “unfortunate lad” traia in Irlanda un frate geaman de-al lui care se numea “Lock Hospital”, dupa numele unui celebru spital de boli venerice de langa Dublin numit “Westmoreland Lock Hospital”.

Ambele cantece vorbeau despre un tanar care moare de sifilis, sifilis capatat de la iubita lui, si care putin timp inainte sa moara ii spune povestitorului ce s-a intamplat adaugand si modul in care doreste sa fie inmormantat. In unele variante povestitorul e complet strain celui care moare, in altele e un prieten sau o ruda. Tanarul e fie marinar (in special in variantele engleze) fie soldat (in cele irlandeze).

As I was a-walking down by the Locke Hospital
Cold was the morning and dark was the day
I spied a young squaddie wrapped up in old linen
Wrapped up in old linen as cold as the day.

So play the drums slowly and play the fifes lowly
Sound a dead march as you carry him along
And over his coffin throw a bunch of white laurels
For he’s a young soldier cut down in his prime.

Oh mother, dear mother, come sit ye down by me
Sit ye down by me and pity my sad plight
For my body is injured and sadly disordered
All by a young girl me own heart’s delight.

Get six of me comrades to carry my coffin
Get six of me comrades to carry me on high
And let every one hold a bunch of white roses
So no-one will notice as we pass them by.

And over his headstone these words they were written
“All ye young fellows take warning from me.
Beware of the flash girls that roam through the city
For the girls of the city were the ruin of me. “

In cazul in care va intrebati ce s-a intamplat cu fata de la care tanarul nostru ghinionist a luat sifilisul, ei bine, exista versiuni ale cantecului in care povestitorul e tatal fetei iar fata e cea care moare, regretand viata de desfrau.

Ca majoritatea cantecelor din secolul 17 de prin Anglia / Irlanda, si cantecelul nostru a trecut oceanul, ajungand in America, unde s-a diversificat extrem de tare si a dat nastere catorva variante care acum sunt deja cantece celebre. Unele dintre ele au si compozitori inregistrati (oamenii nu erau mult mai cinstiti pe atunci).

Doua dintre variante (cele mai celebre) sunt “Streets of Laredo” si “Saint James Infirmary blues”. Sa le vedem. Cu respect va atrag atentia ca Streets of Laredo este o melodie country iar Saint James Infirmary blues este… un blues. Primul s-a nascut printre cirezile de vaci pazite de cowboy iar cel de-al doilea, probabil, printre sclavii din sud. Sa mai zica cineva ca nu exista nici o legatura intre blues si country. Mai legatura decat asta…

Pentru Streets of Laredo il ascultam pe Johnny Cash (evident ca pe Johnny Cash, pe cine altcineva?)

As I walked out on the streets of Laredo.
As I walked out on Laredo one day,
I spied a poor cowboy wrapped in white linen,
Wrapped in white linen as cold as the clay.

“I can see by your outfit that you are a cowboy.”
These words he did say as I boldly walked by.
“Come an’ sit down beside me an’ hear my sad story.
“I’m shot in the breast an’ I know I must die.”

“It was once in the saddle, I used to go dashing.
“Once in the saddle, I used to go gay.
“First to the card-house and then down to Rose’s.
“But I’m shot in the breast and I’m dying today.”

“Get six jolly cowboys to carry my coffin.
“Six dance-hall maidens to bear up my pall.
“Throw bunches of roses all over my coffin.
“Roses to deaden the clods as they fall.”

“Then beat the drum slowly, play the Fife lowly.
“Play the dead march as you carry me along.
“Take me to the green valley, lay the sod o’er me,
“I’m a young cowboy and I know I’ve done wrong.”

“Then go write a letter to my grey-haired mother,
“An’ tell her the cowboy that she loved has gone.
“But please not one word of the man who had killed me.
“Don’t mention his name and his name will pass on.”

When thus he had spoken, the hot sun was setting.
The streets of Laredo grew cold as the clay.
We took the young cowboy down to the green valley,
And there stands his marker, we made, to this day.

We beat the drum slowly and played the Fife lowly,
Played the dead march as we carried him along.
Down in the green valley, laid the sod o’er him.
He was a young cowboy and he said he’d done wrong.

Iar pentru Saint James Infirmary blues, o surpriza, Hugh Laurie. Pentru ca imi place enorm intro-ul lui la pian

I went down to St. James Infirmary
Saw my baby there,
She was stretched down on a long white table,
So cool, so sweet, so sweet, so fair.

Let her go, let her go, God bless her;
Wherever she may be
She can search this whole wide world over
She will never find another man like me

Oh, when I die, bury me in straith lace shoes
A box backed suit and a Stetson hat;
Put a twenty-dollar gold piece on my watch chain
So my friends’ll know I died standin’ pat.

Ce e foarte interesant este ca personajul cantecului in versiunile lui americane nu mai moare de sifilis. In continuare este vorba de un tanar nu prea cuminte, care moare fie impuscat de alti banditi, fie de politie. In alta varianta este vorba de moartea iubitei povestitorului si povestitorul este cel care descrie felul in care vrea sa fie inmormantat. Interesanta disparitia sifilisului, e de presupus ca pentru englezi si irlandezi, natie de marinari, sifilisul era ceva foarte frecvent, in timp ce pe un cowboy din deserturile americane il omora aproape tot timpul un glont. Ghinionul de desert difera de ghinionul de tarm de mare.

Ca in cele mai multe cazuri, dupa ce si-a trait aventura in Lumea Noua, cantecul nostru si-a dorit sa revina, la batranete, inapoi pe batranul continent. A facut asta cu ajutorul unui compozitor scotian, numit Eric Bogle, care a folosit atat ideea cat si putin din melodie pentru a descrie sentimentele lui in fata unui mormant al unui tanar de 19 ani aflat intr-un cimitir in Franta. Trebuie sa spun aici ca am fost si eu la Coleville-sur-mer si am vazut acele campuri nesfarsite de cruci identice. Ma credeti sau nu, in fata lor am avut exact aceleasi sentimente ca cele din cantecul lui Bogle, numit The Green Fields of France. Chit ca personajul lui Bogle a murit in primul razboi mondial si nu in al doilea. Chiar si acum, cand ascult cantecul sunt aproape cu ochii in lacrimi.

Si… am ajuns la final. Cam atat deocamdata despre aventurile cantecului despre sifilis. Dar nu e nici pe departe totul. E unul dintre putinele cantece despre care s-a scris o carte. Si exista cateva bloguri dedicate lui. De exemplu, “No notes” si blogul autorului cartii

.

2 Responses

Mie imi place Hugh Laurie, desi recunosc ca nu mi se pare ca are o vove potrivita pentru blues, canta totusi cu atat placere blues frumos clasic, incat parca nu conteaza.

Vocea nu e grozava, ce-i drept dar modul in care canta e remarcabil iar aranjamentul e absolut fantastic. Am ascultat vreo 20 de interpretari (evident) si la capatul tuturor lucrurilor asta imi place cel mai mult. Culmea, mai mult decat a lui Armstrong.

Leave a Reply