Cine sunt eu?

Geolog, reconvertit in programator printr-un proces dureros, o nevasta, doi copii, mai nou un pisoi. Scriu aici pentru ca ma amuza. Tot ce am facut pana acum a fost facut cu foarte mare grija, verificat si ras-verificat, gandit mult si slefuit si mai mult. Aici pot sa scriu fara sa-mi pese. Fara sa fie necesar. Fara sa trebuiasca sa ma gandesc de 10 ori la fiecare fraza si fara sa ma intereseze care este impactul fiecarui cuvant.

Intotdeauna mi-a placut sa fac fotografii, fotografia a fost singura ocupatie serioasa a mea pe care nu am incercat sa o transform in profesie sau macar sa trag foloase de pe urma ei. Fotografia este singura mea ocupatie care seamana putin cu acest blog. Fara incercarea de a crea un stil, fara marketing si fara asteptari disproportionate. Pur si simplu acolo, gata sa ma bucure din cand in cand fara sa ceara nimic. Cam ca uitatul la televizor pentru unii oameni. De aceea, micile texte pe care le scriu aici vor fi insotite mai tot timpul de fotografii. Ambele ocupatii servesc aceluiasi scop – acela de a avea niste ocupatii care nu servesc nici unui scop.

De ce public? Toate astea puteau sa stea linistite pe computerul meu si nu era nevoie de trimiterea lor in lume. Public pentru ca nimeni nu traieste singur. Nu am intentia sa fac eforturi sa aduc cititori pe acest blog. Nu am avut intentia sa aduc vizitatori pe site-urile pe care am mai publicat fotografii. M-a bucurat insa de fiecare data cand cineva, vazand o poza de-a mea din intamplare s-a simtit bine, rau sau altcumva. E bine sa stii ca indiferent cat de absurde sunt lucrurile pe care le faci exista pe lumea asta cineva (in afara de cei apropiati) care le intelege si de care, in felul asta, te apropii putin. De aceea, ma va bucura daca cineva ajuns aici din intamplare va gasi ceva amuzant sau ceva interesant in ceea ce scriu eu aici.

Sorin Milutinovici