Semper in excrementum sole profundum qui variat inseamna “mereu in cacat dar variaza adancimea”. Este limita superiora a optimismului pe care il pot afisa fata de felul in care ma simt in Romania de multi ani incoace. Nu ma plang, am o viata frumoasa si nu am nimic de reprosat celor imediat apropiati mie.
Dar viata de zi cu zi in Bucuresti este consumatoare din toate punctele de vedere. O parte din lucrurile care ma deranjeaza vor aparea pe acest blog. Altele, nu. Nu sunt chestiuni iesite din comun si fiecare om normal le stie. Unii se complac in ele si le iau drept o fatalitate care nu poate fi ocolita. Eu ma incapatanez sa fac macar scandal. Macar sa spun ca ceea ce vad nu-mi place. Sau (in rare ocazii) ca imi place.
Problema e ca in ultimii ani nici occidentul, Europa, America, Australia, nu mai arata asa de bine. Incepe sa devina evident ca acele societati vechi, aparent de neclintit, sunt din ce in ce mai vulnerabile in fata unor mici grupuri de exaltati imbecili care le vor distruge cu intentile lor bune. Le vor transforma in ceva lipsit de forma, de fond in care toata lumea va fi egala cu restul lumii si cum asta se poate face numai prin aliniere la baza, e de rau.
Oi exagera eu? Oi fi carcotas? Sa dea Dumnezeu! Ca noi oamenii nu parem sa mai avem mare lucru de dat.